După trecerea valului de emoție politico-jurnalistică generată de surpriza nominalizării lui Mircea Geoană pentru a candida la funcția de primar general al Capitalei, lucrurile pot fi judecate și analizate mai "la rece". Mai ales după prezentarea de miercuri, de la Polivalentă, a candidaților PSD, când ministrul de externe a trecut cu brio rampa de la condiția de diplomat la cea de politician, printr-un discurs electoral dinamic, deloc stângaci, cum au lăsat să înțeleagă comentatorii care nu reușesc să vadă în stilatul ministru un administrator aplicat și eficient.Candidatura lui Geoană este o lovitură dată de staff-ul de campanie al PSD, care a mers pe principiul efectului major: Geoană este cel mai bine plasat actor în ochii publicului. Mai bine plasat, dintr-un punct de vedere, chiar decât premierul Năstase, dar dintr-o perspectivă substanțial diferită. Ori, într-o competiție considerată, totuși, ca una de importanță deosebită, partidul de guvernământ a venit, de regulă, cu candidați de mâna a doua sau a treia, sortiți din start eșecului, în special într-un oraș cu o atât de mare diversitate de opțiuni. Începând cu Cazimir Ionescu (în 1992) și continuând cu Năstase (Ilie, în 96) și cu Sorin Oprescu (în 1998 și 2000), FSN-PDSR nu a manifestat niciodată un interes real în obținerea acestui post, cu consecințele care s-au văzut abia în ultimul mandat. Pentru 2004-2008, Geoană este, într-adevăr, cel mai bine plasat. Dar, poate, nu și cel mai adecvat. Pentru că îi lipsește o anumită experiență managerială care se dobândește în lucrul cu oameni mulți și diferiți. Nu vreau să spun că acesta ar fi un handicap de netrecut și, la urma-urmelor, nimeni nu s-a născut primar general și nici nu există cursuri pregătitoare pentru această funcție. Geoană are șanse mai mari decât oricare alt candidat PSD (cu excepția lui Năstase, probabil, căruia i-ar fi priit de minune o Primărie, înainte de palatul Victo ria), dar nu se poate merge la sigur pe mâna sa. El, personal, nu are decât de pierdut, în ambele situații, și din acest punct de vedere acceptul său - de voie sau de nevoie - merită salutat ca un gest în primul rând politic. Dacă va câștiga, va rămâne patru ani într-o poziție administrativă, din care se va subordona multora dintre colegii săi egali de acum. Dacă pierde, pleacă mai departe cu acest handicap, indiferent care vor fi opțiunile viitoare referitoare la cariera sa politică.Până atunci, Mircea Geoană se vede crucificat pe altarul nevoilor electorale ale partidului, poziție pe care va avea de pătimit nu puține dintre acele lucruri care nu i-au afectat imaginea până acum. |