Iatã o ºtire care mã lasã perplex: în þara noastrã, conform statisticilor, schizofrenia afecteazã 160 000 dintre concetãþeni. Punând mâna pe creioane, reiese cã unul din 150 de români se caracterizeazã prin aceastã stranie capacitate de a îmbina o personalitate bolnavã cu una sãnãtoasã în acelaºi înveliº material. Convins fiind cã personal sunt imun la aceastã maladie (deºi se pare cã tocmai asta este un simptom al bolii) încerc sã depistez printre cei 149 de cetãþeni din jurul meu pe acela care poartã, în mod evident, stigmatul bolii. Al unei boli cu atât mai periculoase cu cât ea nu poate fi, de regulã, diagnosticatã, precum rãceala, cancerul sau râia. Te uiþi la om, îl asculþi, îl pipãi ºi nu-þi dai seama cã peste cinci minute, sau peste o lunã, când va deveni primar - iau un exemplu la întâmplare - se va comporta ca un zbir pe moºia lui taicã-sãu. Va uita pe loc ce-a predicat în campanie ºi va aplica toate nãzbâtiile care pot trece printr-o minte bolnavã. Va închide uºa principalã a primãriei, va dubla numãrul funcþionarilor, îi va lua la palme pe cei veniþi în audienþã, îºi va lãsa nevasta ºi se va încurca cu douã secretare ºi-o juristã, va vorbi în acelaºi timp pe trei telefoane mobile ºi va bate barurile cât e noaptea de lungã. În momentele de luciditate va semna documente oneroase: se va asocia în pagubã cu toþi mafioþii, va concesiona spaþii private pentru benzinãrii pe ºpagã corespunzãtoare, va cãlãtori în lung ºi-n lat pe banii firmelor cãrora li se plãtesc serviciile la minut (ºi nu dupã 5-6 luni, când vin banii de la buget) ºi aºa mai departe. Din când în când omul va fi melancolic, va mângâia pe creºtet copiii întâlniþi în parc ºi va da de pomanã cerºetorilor. Ce e de fãcut? Cum ne putem feri de noi experienþe de acelaºi fel? Cred cã într-un singur mod: obligându-i pe cei 160 000 sã poarte în piept un ecuson cu inscripþia: sunt sãnãtos tun!
ªi formând cu ei un partid cãruia sã i se încredinþeze realizarea strategiei pe termen lung de redresare economicã a României.