Probabil cã odatã, cine ºtie când ºi cum, pe uºa celulei de la arestul din Rahova se va pune o placã memorialã pe care va scrie: Aici au petrecut (una sau mai multe zile) personalitãþi de seamã ale naþiunii române: Dinu Patriciu, Gigi Becali ºi, ultimul pe listã (oare?) Dan Diaconescu. Cãile istoriei sunt nepãtrunse ºi este dificil sã evaluãm cum va evolua percepþia publicã asupra unor evenimente ºi întâmplãri care acum par destul de clare. Un lucru este cert, deocamdatã: cã locul unde Dinu Patriciu a vãrsat lacrimi de teamã ºi Gigi Becali a încercat sã se împace cu soarta, lui Dan Diaconescu i-a pompat încredere ºi aplomb. Spre deosebire de „colegii sãi”, ziaristul de la OTV nu s-a arãtat nici intimidat nici speriat. Mai degrabã el a calculat la rece efectele evenimentului asupra ratingului postului sãu de televiziune, regretând doar cã cifrele maximale de audienþã s-au produs în condiþiile absenþei sale din studio.
S-a mai întâmplat ceva: dacã pentru eliberarea lui Dinu Patriciu n-a militat nimeni, în afarã de avocaþii sãi, iar pentru magnatul din Pipera, mitingurile de susþinere au purtat amprenta evidentã a unor demersuri organizatorice contra-cost, în cazul lui Dan Diaconescu suportul public a fost, practic, spontan. Cele câteva mii de oameni prezenþi în faþa Judecãtoriei sau a postului OTV pãreau sã creadã sincer în nevinovãþia personajului preferat, acþiunea Parchetului fiind consideratã mai degrabã ca o reglare de conturi cu unul dintre adversarii Puterii. O altã paralelã ne aratã un fapt sugestiv: dacã în cazul lui Patriciu aproape nimeni nu s-a obosit sã cugete asupra eventualei sale nevinovãþii, iar la Gigi Becali pãrea evident cã tipul acesta de justiþiarism nu este condamnabil din punct de vedere moral, acuzele aduse de primar lui Dan Diaconescu – ºantaj – n-au trezit nici un fel de revoltã în public. Singurii care au reacþionat au fost confraþii geloºi pe ratingul sãu mai mare sau pe elicopterele cu care s-a întors din vacanþã. Chiar dacã ar fi fost realã – asta n-o poate stabili decât instanþa - estorcarea dubiosului primar arãdean a fost interpretatã mai degrabã ca un act de justiþie socialã ºi de haiducie mondenã: ce-a fãcut Diaconescu, la urma-urmei? A luat niºte bani de la un primar abuziv ºi hoþoman, ca sã consolideze postul de televiziune al poporului!
Este, dealtfel suportul pe care Dan Diaconescu îºi construieºte replica: într-un context în care dezamãgirea ºi dezgustul faþã de politicã ºi politicieni poate face electoratul sã se îndrepte spre alte persoane ºi spre alte orizonturi de speranþã, DD ar putea fi unul dintre acestea. La urma-urmelor, s-au mai constituit partide în jurul unei reviste, de ce nu ºi în jurul unui post TV, cu impact ºi penetrare incomparabil mai mari?