Există, în ţările dezvoltate, o tendinţă. Aceea de a înlocui ideologia - de dreapta, stânga, centru - cu practica 'bunei guvernări'. Aceasta ar putea fi sintetizată ca o combinaţie cât mai armonică între nevoile cetăţeanului şi interesele statului. Ea depinde însă de experienţa acumulată în timp şi de existenţa unui eşalon important de administratori publici calificaţi.Este România aptă de a trece, de la guvernările pesediste sau cederiste la 'buna guvernare'? După părerea mea, nu. N-au trecut decât aproape 15 ani de când ţara noastră a păşit pe drumul accidentat al economiei de piaţă şi al democraţiei. Cu toate progresele înregistrate, cu tot statutul de economie funcţională şi de democraţie fiabilă, lucrurile nu au ajuns încă în punctul în care să se poată desprinde din corsetele ideologice de partid. Buna guvernare este potrivită acolo unde inegalităţile sociale flagrante au fost eliminate şi unde se pune problema calităţii vieţii, nu a supravieţuirii. Societatea românească abia a făcut pasul cel mare spre inegalitate, despărţindu-se de egalitarismul comunist, şi încercând să-şi constituie o clasă medie care să mai echilibreze discrepanţa dintre 'cei 300' sau câţi vor fi fiind la vârf, şi cele vreo '5 milioane' care trăiesc la limita sau sub nivelul venitului minim.În aceste condiţii, ideologia rămâne încă o necesitate, clasele sociale dorind să se regăsească în programele acestora: cei săraci - în social-democraţie; cei bogaţi - în liberalism. Că lucrurile se amestecă adeseori şi că guverne de dreapta adoptă poli tici stângiste şi viceversa nu este nici măcar o surpriză, la câte merg la noi de-a-ndoaselea. Ceva, însă, din doctrină se face simţit. Numai că, atunci când se produce chiar cu bună intenţie, este suspectat de a fi altceva. Valul de măsuri luate de guvern în ideea sprijinirii celor cu venituri reduse poate fi privit ca un lucru normal. În fond, ce altceva ar trebui să facă un guvern, decât să îmbunătăţească viaţa cetăţeanului? Numai că începe povestea contestărilor şi a acuzelor. Populism, mită electorală, etcetera. Există însă un soi de populism care n-ar avea de ce să fie rejectat. Acela sincer. În care contează oamenii.Există chiar şi un demers de această natură, de înţeles: ce guvern nu-şi doreşte să fie reales? Şi ce guvern nu ar face ceea ce e în stare să facă, dacă poate şi are resursele necesare? Ar fi procedat oare Alianţa D.A., altfel, dacă se afla la guvernare în locul PSD-ului? Mă îndoiesc. Ar fi făcut aproape acelaşi lucru (dacă ar fi reuşit să creeze şi resursele) şi ar fi întâmpinat aceleaşi reproşuri şi acuze din partea unui PSD în Opoziţie.Acesta este jocul. Şi-l vom juca, până când vom reuşi să aducem la putere Partidul Bunei Guvernări.