Evident cã premierul Nãstase ºi-a cumpãnit bine declaraþia pe care a fãcut-o miercuri: aceea despre hotãrârea sa de a demisiona din fruntea Guvernului în cazul în care la Praga, în noiembrie, România ar rãmâne pe dinafara Alianþei. Hotãrârea aceasta seamãnã cu un pariu, pe care-l faci doar atunci când eºti sigur cã vei câºtiga. Întrebarea este: cât de sigur e dl Nãstase cã jocurile sunt fãcute? Cât de certã poate fi nominalizarea noastrã în condiþiile în care, pânã atunci, mai sunt vreo ºapte luni - timp în care se pot întâmpla multe? Probabil - nu probabil, aproape cert - ºeful guvernului a primit asigurãri din partea "forurilor competente" care n-ar putea fi puse la îndoialã. Dealtfel, este tot mai evident faptul cã, în perspectiva evenimentelor de la 11 septembrie, coordonatele deciziei s-au modificat sensibil. În favoarea noastrã. NATO nu este ca UE, un organism tehnic, care implicã parametri exacþi, calculabili, verificabili. NATO este o chestiune mai mult de oportunitate ºi cred cã toate datele indicã faptul în condiþiile actuale, rãmânerea noastrã pe dinafarã ar crea alianþei mai multe probleme decât cele pe care le vom produce odatã intraþi. Dupã Consiliul Europei - unde miza ºi conotaþiile erau altele, ºi de alt calibru - integrarea în NATO devine astfel prima noastrã performanþã palpabilã în lungul ºi dificilul marº spre normalitate.O parte dintre lauri vor fi preluaþi de guvernarea PSD-istã, la fel cum eºecul de la Madrid a intrat în pasivul Convenþiei. În fond, meritele - dacã este vorba de merite - aparþin în mod egal tuturor celor care s-au aflat la cârma României în ultimii 12 ani, dupã cum, la fel, responsabilitatea neîmplinirilor poate fi consideratã la fel de colectivã. Altceva aº vrea, însã, sã spun: gestul dlui Nãstase - curajos ºi "arogant", cum l-ar numi ºtim noi cine - implicã un mare risc: acela de a-i stimula pe cei care pun umorile personale sau de grupare, deasupra interesului general.Cum s-a întâmplat de atâtea ori pânã acum, aceºtia nu vor precupeþi nici un efort pentru a forþa "demisia" premierului, chiar cu riscul de a face din Praga o Vale a Plângerii aspiraþiilor noastre. "Armaghedon 7", apãrut chiar miercuri, la þanc, este un exemplu pentru modul în care dl Nãstase ar putea fi fãcut sã piardã acest pariu cu istoria. Cu propria noastrã istorie. ªi asta în cazul în care va fi tentat sã nu ia în serios avertismentele legate (ºi) de acest aspect sensibil.