Inventarul obiectelor aduse din China de fostul premier dezvăluie nu doar contradicţiile - adesea flagrante - ale propriei sale personalităţi, dar şi maniera de lucru a unei instituţii care se compromite pe zi ce trece prin ineficienţă, formalism şi promptitudine la comandă politică. Parchetul - în general, şi DNA - în special reflectă în cea mai mare măsură dependenţa acestor structuri de vechile deprinderi comuniste, de condiţia de instrumente ale Puterii. Cu deosebirea că astăzi puterea se schimbă, deobicei odată la patru ani, şi că tot atunci busola dosarelor o ia razna: cele calde, dar nedefinitivate, intră în sertare şi se scot din fişete cele prăfuite sau cu NUP-uri de circumstanţă. DNA-ul dlui Morar, el însuşi un personaj controversat şi cu o biografie profesională nu foarte clară, a primit de la ministrul Macovei - ea însăşi un fost procuror comunist, convertit la civism - sarcina de a agăţa în ochiurile plasei câţiva dintre 'peştii mari' ai fostei guvernări. Pentru că aşa s-a promis la Bruxelles, ca una dintre condiţiile acceptării României printre statele cu o justiţie independentă şi civilizată. Dealtfel, acolo şi-a luat dna Macovei şi nişte angajamente cantitative, pe care presa le-a vehiculat. Departe de mine ideea că vechea guvernare, reprezentanţii ei, s-ar fi păstrat de-a lungul exercitării puterii, curată ca lacrima. Ba dimpotrivă: mult prea desele derapaje i-au adăugat adjectivul de 'coruptă', care a însoţit-o în alegerile pe care nu mai contează cum le-a pierdut, în ciuda unor performanţe notabile. Dar de aici - de la imensele suspiciuni generate de privatizări, de la vânzări de active, de la tranzacţii dubioase cu averea publică, de la contractele oneroase încheiate cu marile firme internaţionale susţinute de marii politicieni ai zilei şi până la termopanele şi piticii lui Năstase, scrupulos inventariate în poemele-manifest ale procurorilor e cale lungă. E cale lungă şi de la o cercetare profesionistă, care respectă legea şi drepturile celor cercetaţi şi până la metodele abuzive folosite pentru a confirma cu orice preţ nişte acuzaţii. Am mai scris chestia asta - vorba unui confrate care s-a exprimat înaintea altora pe orice temă: parchetul rămâne cea mai nereformată instituţie din societatea românească. Procurorii care înainte de '89 îi anchetau dur pe duşmanii regimului, au întors armele, într-o frumoasă tradiţie peţională şi de a doua zi i-au cercetat în acelaşi fel pe cei cărora ieri le făceau temenele şi le ascultau indicaţiile. Nu s-a produs nici un proces de schimbare de gardă sau de metode. Acestea au fost preluate de noile generaţii de procurori care lucrează la fel pentru rezolvarea temelor date, indiferent cât costă (atenţie: dacă cineva va face, ca la americani, socoteala cât costă o serie de anchete, nefinalizate sau neconfirmate de justiţie, ne-am îngrozi de sumele rezultate şi de modul în care se cheltuieşte banul public!) indiferent ce mijloace implică, Parchetul lucrează aproape la fel ca Procuratura comunistă. Cu o deosebire: a mai învăţat să-şi facă imagine 'vânzând' anumitor publicaţii date din dosare sau dându-le prioritate în tratarea altora.