Inventarul obiectelor aduse din China de fostul premier dezvăluie nu doar contradicțiile - adesea flagrante - ale propriei sale personalități, dar și maniera de lucru a unei instituții care se compromite pe zi ce trece prin ineficiență, formalism și promptitudine la comandă politică. Parchetul - în general, și DNA - în special reflectă în cea mai mare măsură dependența acestor structuri de vechile deprinderi comuniste, de condiția de instrumente ale Puterii. Cu deosebirea că astăzi puterea se schimbă, deobicei odată la patru ani, și că tot atunci busola dosarelor o ia razna: cele calde, dar nedefinitivate, intră în sertare și se scot din fișete cele prăfuite sau cu NUP-uri de circumstanță.
DNA-ul dlui Morar, el însuși un personaj controversat și cu o biografie profesională nu foarte clară, a primit de la ministrul Macovei - ea însăși un fost procuror comunist, convertit la civism - sarcina de a agăța în ochiurile plasei câțiva dintre 'peștii mari' ai fostei guvernări. Pentru că așa s-a promis la Bruxelles, ca una dintre condițiile acceptării României printre statele cu o justiție independentă și civilizată. Dealtfel, acolo și-a luat dna Macovei și niște angajamente cantitative, pe care presa le-a vehiculat. Departe de mine ideea că vechea guvernare, reprezentanții ei, s-ar fi păstrat de-a lungul exercitării puterii, curată ca lacrima. Ba dimpotrivă: mult prea desele derapaje i-au adăugat adjectivul de 'coruptă', care a însoțit-o în alegerile pe care nu mai contează cum le-a pierdut, în ciuda unor performanțe notabile. Dar de aici - de la imensele suspiciuni generate de privatizări, de la vânzări de active, de la tranzacții dubioase cu averea publică, de la contractele oneroase încheiate cu marile firme internaționale susținute de marii politicieni ai zilei și până la termopanele și piticii lui Năstase, scrupulos inventariate în poemele-manifest ale procurorilor e cale lungă. E cale lungă și de la o cercetare profesionistă, care respectă legea și drepturile celor cercetați și până la metodele abuzive folosite pentru a confirma cu orice preț niște acuzații.
Am mai scris chestia asta - vorba unui confrate care s-a exprimat înaintea altora pe orice temă: parchetul rămâne cea mai nereformată instituție din societatea românească. Procurorii care înainte de '89 îi anchetau dur pe dușmanii regimului, au întors armele, într-o frumoasă tradiție pețională și de a doua zi i-au cercetat în același fel pe cei cărora ieri le făceau temenele și le ascultau indicațiile. Nu s-a produs nici un proces de schimbare de gardă sau de metode. Acestea au fost preluate de noile generații de procurori care lucrează la fel pentru rezolvarea temelor date, indiferent cât costă (atenție: dacă cineva va face, ca la americani, socoteala cât costă o serie de anchete, nefinalizate sau neconfirmate de justiție, ne-am îngrozi de sumele rezultate și de modul în care se cheltuiește banul public!) indiferent ce mijloace implică, Parchetul lucrează aproape la fel ca Procuratura comunistă. Cu o deosebire: a mai învățat să-și facă imagine 'vânzând' anumitor publicații date din dosare sau dându-le prioritate în tratarea altora.
|