Dl Iliescu a declarat, în ultima emisiune 'Starea Naþiunii', cã nu s-a simþit incomodat de haina, uneori cam strâmtã, de preºedinte, croitã cu ochii ºi cu gândul la cel care fãcuse din cea mai înaltã poziþie în stat un simbol al absolutismului comunist. Domnia sa nu pledeazã pentru modificarea Constituþiei, în sensul lãrgirii atribuþiilor prezidenþiale, considerând, cã în acest fel urmaºii sãi îºi pot îndeplini misiunea, feriþi fiind de tentaþiile abuzului de putere.În mod evident, modelul ales de 'pãrinþii' mai mult sau mai puþini legitimi ai Constituþiei României este unul la jumãtatea drumului între puterile depline ale unui preºedinte american, de exemplu, care este ºi ºef al Guvernului, ºi unul german sau italian, care este aproape decorativ. Mulþumirea - relativã - a dlui Iliescu vine din faptul cã prin personalitatea sa ºi prin autoritatea moralã pe care a deþinut-o a putut sã exercite o influenþã realã asupra celorlalte puteri ale statului, fãrã sã depãºeascã limitele formale impuse de Constituþie, ceea ce dl Constantinescu n-a reuºit, practic din acelaºi motiv.În mod la fel de evident, românii aºteaptã, în general, ceva mai mult de la preºedinte pe care, în virtutea unui exerciþiu istoric, îl considerã rãspunzãtor pentru orice mãsurã ce ar trebui luatã pentru îndreptarea unor stãri de lucruri ºi, din acest punct de vedere, rezidã o contradicþie evidentã cu precizãrile din Constituþia votatã recent. Aceste dificultãþi vor ieºi, cu siguranþã, în evidenþã mai mult decât pânã acum, indiferent cine va fi viitorul locatar al Cotrocenilor, pentru cã nici unul dintre cei trei posibili ocupanþi principali nu corespunde, caracterial ºi afectiv, tipului 'Iliescu'. De aceea, cred cã competiþia acerbã declanºatã pentru ocuparea acestui post este disproporþionatã faþã de importanþa realã pe care o are acesta. Nu existã îndoialã cã miza principalã o reprezintã votul legislativ. Cu toate acestea privirile publicului ºi ale politicienilor par sã ignore aceastã zonã aþintindu-se, aproape nefiresc, cãtre fotoliul pe care urmeazã sã-l pãrãseascã dl Iliescu. Este primul paradox. Al doilea vine din faptul cã, deºi par angajaþi cu toate forþele ºi ambiþiile în acest proces, nici Nãstase, nici Bãsescu ºi nici chiar Vadim nu sunt, de fapt, prea interesaþi de acest post care nu se prea potriveºte nici cu stilul, nici cu ambiþiile ºi nici cu imaginea lor publicã.Este foarte posibil ca, la jumãtatea lui decembrie sã asistãm la instalarea unui preºedinte care nu va fi foarte mulþumit de victoria obþinutã. O victorie care îl va scoate, practic, în afara jocului, pentru urmãtorii cinci ani.