Partidul Conservator nu pierde nici un prilej pentru a intra în contradicţie cu Coaliţia a cărei funcţionare o girează. Cele mai multe dintre iniţiativele sale legislative nu numai că nu sunt împărtăşite de colegi, dar riscă mereu să creeze acea ruptură la care mai toată lumea se aşteaptă, dar pe care nimeni nu riscă să o declanşeze. Ultima 'ispravă' a preşedintelui Dan Voiculescu este lansarea 'EFA' - a modului în care România va finanţa Efortul Financiar de Aderare care, doar în primul an - presupunând că data de 1 ianuarie 2007 nu va fi modificată - se ridică la peste un miliard de euro, bani pe care România va trebui să-i verse în casieria Uniunii. Că aceşti bani se vor întoarce înmulţiţi, în diverse forme, este o altă problemă. Cea principală este că aceşti bani trebuie găsiţi şi viraţi. De unde? De unde altundeva decât din buget. Din bugetul fragilizat de experimentul deja ratat al 'cotei unice', la care însă şeful guvernului ameninţă că nu renunţă, decât o dată cu scaunul. Şi cum deocamdată nimeni nu este dispus să i-l preia, înseamnă că vom rămâne cu cota şi cu Tăriceanu cel puţin până după alcătuirea viitorului buget. Şi atunci banii vor fi luaţi, fireşte, de la sănătate, de la cultură, de la asistenţa socială şi, poate, de la apărare. Adică în mod aproape egal de la toţi plătitorii de impozite. Aderarea, deci, se va resimţi ca o mare povară pe spinarea cetăţeanului 'mic şi mijlociu', care şi-a pus toate speranţele de a trăi mai bine în ceea ce îl va face ca, cel puţin o perioadă, să trăiască mai prost. Ce zice dl Voiculescu? Că n-ar fi bine să se procedeze aşa. Că mai drept şi mai cinstit ar fi ca statul să instituie o taxă de 3% asupra profitului firmelor - acelea care sunt primele beneficiare ale tranziţiei. Şi care au tot interesul ca cetăţeanul statistic să nu sărăcească ci, din contră, să devină un consumator mai activ. Colegii au taxat propunerea conservatoare drept 'populism'. La fel a fost taxată şi iniţiativa reducerii TVA la alimentele de bază. Tot populism. Dar dacă populismul înseamnă să te înscrii pe linia încercării de a uşura situaţia celor mai periclitate categorii sociale, atunci PC poate transforma această acuză într-o virtute. O virtute la care nu se gândesc cei care ar trebui în mod programatic să o facă. Dacă ideea că oamenii trebuie să trăiască mai bine, nu mai prost, este sinceră, şi este dublată de eforturi teoretice şi practice pe măsură, atunci populismul poate deveni o doctrină politică valabilă şi nu un termen peiorativ sau depreciativ. Problema iniţiativei conservatoare este că guvernul din care face parte şi care ar trebui să o pună în aplicare este mai legat - ideologic şi practic - de categoria care ar avea de suferit de pe urma ei, decât de cea care ar putea beneficia. La fel ca şi în cazul cotei unice şi ca în alte cazuri care fac ca România să bată la porţile Uniunii de pe poziţia uneia dintre cele mai sărace ţări din Europa, condusă însă de exponenţii categoriei celei mai bogate.