Pânã în 1989, decembrie 22, clasicul teatrului românesc, Ion Luca Caragiale, era un autor exotic. Nu ne-au trebuit decât câteva luni ca sã ne dãm seama de acest lucru. De faptul cã râdeam, dar nu-l înþelegeam.Ceea ce se petrecea în piesele lui politice ("O noapte furtunoasã", "Scrisoarea pierdutã" sau "Conu'Leonida faþã cu reacþiunea") suna, totuºi, ca de pe o altã lume cu care generaþiile mai din urmã nu aveau nimic comun. Cum nu avea nimic comun democraþia socialistã cu democraþia, sau etica ºi echitatea de acelaºi tip cu moralitatea burghezo-democraticã... Revãzutã, la televiziunea românã "Liberã", pe la sfârºitul lui ianuarie '90, "Scrisoarea pierdutã" i-a lovit pe spectatorii noii scene politice în moalele capului. Totul era altfel, cãpãta alte semnificaþii, prin asemãnarea izbitoare cu ceea ce se întâmpla în jurul nostru. Simulãrile de democraþie, agitaþia din jurul noilor partide, apariþia meteoricã de noi oameni politici ne apropiau de Caragiale ca-ntr-un miraculos tunel al timpului. Marele dramaturg devenea, brusc, contemporanul nostru, îl simþeam printre noi, notând cu cunoscuta-i scrupulozitate replici, caractere, situaþii. Descifram în noiii confei ai politicii trãsãturile lui Conu'Zaharia, ale lui Fãnicã Tipãtescu, chiar ale Coanei Joiþica, ca sã nu mai vorbim de enormul evantai de Farfuridi ºi de Brânzoveneºti, peste care trona, maiestuos, dom'Nae Caþavencu în multe ipostaze. Din autor de ficþiune, Caragiale devenea reporter. Viaþa concura teatrul, bãtându-l cu propriile lui arme. N-a fost de mirare, deci, cã mirajul operei caragialene a început, parcã, sã se împrãºtie. Atât de tare încât piesele sale au început sã disparã de pe afiº. Iar un recent festival care-i poartã numele, s-a lipsit cu totul de opera sa. Pentru cã acesta îmi pare a fi "paradoxul" Caragiale: îl vedem în fiecare zi, în jurul nostru, în ziare, la televizor. Nu mai e nevoie sã mergem la teatru. N.B. Pornind de la aceastã amarã constatare, Grupul de Iniþiativã ºi Reflecþie (GIR) organizeazã astãzi o dezbatere cu tema "Caragiale - analist politic al tranziþiei", la care vor contribui, cu opinii pertinente, prof. Rãzvan Theodorescu, ªtefan Cazimir, Mircea Corniºteanu, Octavian ªtireanu, Ion Cristoiu, Stelian Tãnase ºi Dinu Sãraru. Album |