Până în 1989, decembrie 22, clasicul teatrului românesc, Ion Luca Caragiale, era un autor exotic. Nu ne-au trebuit decât câteva luni ca să ne dăm seama de acest lucru. De faptul că râdeam, dar nu-l înțelegeam.Ceea ce se petrecea în piesele lui politice ("O noapte furtunoasă", "Scrisoarea pierdută" sau "Conu'Leonida față cu reacțiunea") suna, totuși, ca de pe o altă lume cu care generațiile mai din urmă nu aveau nimic comun. Cum nu avea nimic comun democrația socialistă cu democrația, sau etica și echitatea de același tip cu moralitatea burghezo-democratică... Revăzută, la televiziunea română "Liberă", pe la sfârșitul lui ianuarie '90, "Scrisoarea pierdută" i-a lovit pe spectatorii noii scene politice în moalele capului. Totul era altfel, căpăta alte semnificații, prin asemănarea izbitoare cu ceea ce se întâmpla în jurul nostru. Simulările de democrație, agitația din jurul noilor partide, apariția meteorică de noi oameni politici ne apropiau de Caragiale ca-ntr-un miraculos tunel al timpului. Marele dramaturg devenea, brusc, contemporanul nostru, îl simțeam printre noi, notând cu cunoscuta-i scrupulozitate replici, caractere, situații. Descifram în noiii confei ai politicii trăsăturile lui Conu'Zaharia, ale lui Fănică Tipătescu, chiar ale Coanei Joițica, ca să nu mai vorbim de enormul evantai de Farfuridi și de Brânzovenești, peste care trona, maiestuos, dom'Nae Cațavencu în multe ipostaze. Din autor de ficțiune, Caragiale devenea reporter. Viața concura teatrul, bătându-l cu propriile lui arme. N-a fost de mirare, deci, că mirajul operei caragialene a început, parcă, să se împrăștie. Atât de tare încât piesele sale au început să dispară de pe afiș. Iar un recent festival care-i poartă numele, s-a lipsit cu totul de opera sa. Pentru că acesta îmi pare a fi "paradoxul" Caragiale: îl vedem în fiecare zi, în jurul nostru, în ziare, la televizor. Nu mai e nevoie să mergem la teatru. N.B. Pornind de la această amară constatare, Grupul de Inițiativă și Reflecție (GIR) organizează astăzi o dezbatere cu tema "Caragiale - analist politic al tranziției", la care vor contribui, cu opinii pertinente, prof. Răzvan Theodorescu, Ștefan Cazimir, Mircea Cornișteanu, Octavian Știreanu, Ion Cristoiu, Stelian Tănase și Dinu Săraru. Album |