Apariția unui show politic cu păpuși în rețeaua posturilor de televiziune românești era un eveniment previzibil. El s-a și produs, nu demult, pe un post specializat în știri, fără ca această noutate să genereze un interes deosebit din partea telespectatorilor. Cel puțin indicii de rating nu exprimă o atare eventualitate, iar lucrul este cu atât mai ciudat cu cât emisiunile de acet gen s-au bucurat, pretutindeni, de o mare popularitate și de un succes instantaneu, pe unde sunt difuzate. Ultimul exemplu ni-l oferă televiziunea rusă, unde show-ul de păpuși politice strânge în fața micilor ecrane multe milioane de telespectatori.Am încercat să-mi explic de ce un gen atractiv în sine nu reușește la noi să capteze interesul. Păpușile sunt reușite, subiectele sunt de actualitate, iar animația se desfășoară în condiții normale. Cred că lipsa principală rezidă în text. Mai precis în lipsa lui de haz. Este capitolul pe car e producătorii emisiunii l-au tratat cu mai puțină atenție, crezând poate că amuzantele păpuși vor fi suficiente prin ele însele.Nu este așa. Dialogurile sunt terne, n-au nerv, iar abordările sunt forțate sau excesiv realiste, ceea ce face ca ficțiunea să nu mai joace rolul care se așteaptă de la ea. În aceste condiții, show-ul nu-i mai interesează nici pe copii - care au la dispoziție Cartoon Network - și nici pe maturi, care mută postul cu telecomanda, pe știri.Pentru că aici, la știri, se desfășoară adevăratul show comico-politic. Aici, personajele în carne și oase concurează cu succes păpușile, iar scenariile n-au nevoie de corecturile nici unui autor, ele însele fiind, în realismul lor adeseori atroce, producătoare de haz și bună dispoziție. Tot mai mult și mai des, realitatea politică de fiecare zi excede orice ficțiune. Savoarea limbajului, comicul situațiilor și absurdul dialogurilor fac ca trupe, precum "Vacanța Mare" să fie considerate desuete și depășite de realitate. Este, practic, o concurență neloială pe care actorii scenei politice o fac actorilor scenei dramatice, printre mulți dintre aceștia prefigurându-se, amenințător, spectrul șomajului. Iar cu cât termenul fatidic al alegerilor se apropie, cu atât pericolul care pândește producții de genul celei amintite în preambul crește, cu pierderile morale și financiare de rigoare. |