Ministrul de Interne, Cristian David, a propus, la finele sãptãmânii trecute, preºedintelui Bãsescu pensionarea generalului Abraham. Exact în ziua în care acesta împlinea vârsta legalã de pensionare. A fost o surprizã neplãcutã pentru general, care tocmai se pregãtea sã-ºi prelungeascã cu vreo câþiva ani mãnoasa activitate în tranºeele „Antidrogului” – instituþie finanþatã generos de la Buget. De altfel, tocmai obþinuse o sumã importantã prin care urma sã se finanþeze câteva campanii menite sã dea lovituri mortale traficului ºi consumului de droguri.
Funcþioneazã, în societate – nu numai a noastrã – un paradox: acela al funcþiei care, dacã nu creazã organul, mãcar îi justificã existenþa. Traficul ºi consumul de droguri constituie realitãþi - dureroase – ale timpurilor pe care le trãim. Cifra de afaceri a traficului de narcotice este una uriaºã care depãºeºte practic orice estimãri. Aceasta rãspunde unei cereri de piaþã, care iarãºi nu poate fi evaluatã cu precizie. Cert este cã existã mecanisme de amploare care deruleazã producþia ºi distribuirea drogului, cu atât mai perfecþionate cu cât fondurile alocate ºi forþele antrenate în combaterea sa sunt mai mari. Se ajunge, practic, la un fel de cerc vicios în care lupta antidrog are nevoie de... drog pentru a-ºi justifica existenþa ºi resuesele alocate.
Nu facem excepþie de la acest mecanism, deºi la noi lucrurile sunt într-un stadiu incipient. Deschiderea graniþelor ºi relaxarea legalã au produs o veritabilã infuzie, þara noastrã devenind rapid, dintr-o escalã de pe circuitul traficului, o destinaþie finalã. Nimeni nu ºtie care este amploarea fenomenului. Se poate bãnui doar din numãrul celor care, vin, benevol, sã se trateze sau sã-ºi procure mai uºor drogurile. Poliþia cam bãnuieºte cine se ocupa cu traficul ºi din când în când mai pune mâna pe câte un transport neglijent organizat.
Pe lângã aceste circuite ºi-a fãcut apariþia un organism statal: Agenþia Naþionalã Antidrog. Aceasta îºi propune obiective importante, de la elaborarea unei strategii naþionale pânã la gestionarea resurselor alocate în acest scop. ÃŽn fruntea acestei instituþii se afla, de ceva vreme, generalul Pavel Abraham. Domnia sa a venit din Poliþie, unde a avut un traiect post-revoluþionar impresionant. Fãrã mari abilitãþi profesionale, s-a dovedit a fi dotat cu instinct politic, ºtiind sã cultive acele pârghii care l-ar putea ajuta în carierã. Pe vremea Convenþiei Democrate premierul Ciorbea l-a promovat pânã în funcþia de ºef al Poliþiei. ÃŽmi amintesc cã atunci am sesizat schimbarea bruscã produsã în comportamentul sãu: de la o atitudine umil-amabilã faþã de presã, a trecut la una arogant-ameninþãtoare, într-o întâlnire informalã cu Clubul Presei permiþându-ºi chiar sã sugereze faptul cã avea „dosarul” unor ziariºti incomozi care puteau fi „abordaþi” din punct de vedere al sancþiunilor legale.
De la instalara asa în fruntea „Antidrogului”, Abraham a cultivat o politicã festivistã ºi declarativã, fãrã nicio legãturã cu rolul practic al instituþie. Relevant este proiectul pe baza cãruia ANA a primit de la guvern ultima finanþare ºi în care sunt incluse iniþiative hilare, de genul: „50 de elevi vor fi convinºi sã nu se apuce de consum de droguri”, sau alþi câþiva care urmau sã fie aduºi pe drumul cel bun, ocolind cârciumile. ÃŽn afara cãlãtoriilor pe la diferite manifestãri internaþionale, cu roluri la fel de formale, oficialii Agenþiei nu se pot lãuda cu vreun rezultat palpabil, lipsind cu intenþie instrumentelede mãsurã. Aºa încât trecerea întru odihnã a generalului Abraham nu constituie nici o pagubã pentru ARA. Poate doar o economie, din evitarea cumulului pensiei cu salariul.