Traian Bãsescu a mai marcat un punct în meciul sãu indirect cu Cãlin Popescu Tãriceanu: acesta trecuse ºi el, în urmã cu vreo lunã pe la Glina, la ieºirea spre autostradã ºi sesizase, la rândul sãu mizeria ºi mormanele de gunoi ce ornau aceastã poartã a oraºului. A fãcut ºi el tãrãboi, dar rezultatul a fost: zero! Nici Primãria Capitalei nu s-a sinchisit prea tare, cu atât mai puþin cea din Popeºti-Leordeni. Singura reacþie a fost cã Domeniile Statului au pus mâna pe terenul nimãnui ºi n-au ºtiu ce sã facã cu el.
Dealtfel, imobilismul aparatului birocratic de stat este celebru ºi nu-mi închipui cã Tãriceanu ºi-a fãcut iluzia cã se va întâmpla ceea ce trebuia sã se întâmple. Iatã însã cã Bãsescu a reuºit sã dubleze semnalul de acþiune. În loc sã aºtepte ca mecanismele legaliste sã se punã în miºcare ºi sã încerce sã gãseascã o soluþie, a convocat câþiva dintre colaboratorii sãi de pe vremea când era ministru al Tansporturilor ºi le-a cerut o mânã de ajutor. ªi ei i-au dat-o. De ce? Din respect faþã de ºeful statului? Din obligaþie faþã de cel care pe vremuri le dãdea lucrãri? Nici nu mai are importanþã. Cert este cã în douã zile Bãsescu a reuºit sã facã ceea ce nu se face de 17 ani! Veritabilã performanþã, cu impact major la public.
ÃŽn fond, nimic nou sub soarele României. Tehnica a fost exersatã cu succes de cãtre Ceauºescu. El ar fi fãcut la fel. Numai cã n-ar fi rugat pe nimeni – ar fi dat dispoziþie sã se facã ºi, ca lucrurile sã iasã rotunde, l-ar fi trimis la munca de jos pe primarul Capitalei (el putea s-o facã!). Bãsescu a reuºit sã împuºte doi iepuri dintr-un foc: sã demonstreze cã ºeful Executivului este incapabil de acþiune concretã. ªi, doi, cã el rãmâne adevãratul ºef al democraþilor, permiþându-ºi sã-l plesneascã, scurt, pe chiar liderul partidului cu cea mai înaltã funcþie aleasã. ªahul la Tãriceanu a fost ºi un ºah la Videanu ºi la oligarhia democratã care reuºeºte tot mai greu sã nu-ºi dea ºi ea în petic.
Un singur lucru nu este în ordine cu aceastã acþiune: modul în care a fost fãcutã! ‚ÃŽndatorarea’ prezidenþialã la ºefii companiilor care au lucrat benevol, cheltuind bani ºi materiale pe care vor fi nevoiþi sã le deconteze cumva. Cum altfel dacã nu încãrcând nota de platã la alte lucrãri, primite prin licitaþie sau pe ochi frumoºi. Aº fi preferat, pentru doza de siguranþã moralã pe care o impunea, sã nu fi apelat preºedintele la bunãvoinþa unor colaboratori, ci sã fi pus în miºcare mecanismele legale responsabile pentru aceastã acþiune.