"În fruntea þãrii stã Iliescu. Care Iliescu a primit cândva, se zice, niºte bani de la Vântu pe o fundaþie a dumisale" - scrie o gazetã. ªi nu una oarecare ci chiar aceea care a existat, vreme de câþiva ani buni, datoritã banilor bãgaþi în ea chiar de personajul care þine de la o vreme prima paginã a respectivei publicaþii: Vântu. Bani despre a cãror provenienþã ºtia bine tot omul de la gazetã, inclusiv cel care scrie rândurile de acum. Bani proveniþi ºi din reclama care se lãfãia, mare, pe pagini întregi, îndemnându-ne sã dormim liniºtiþi, cã are grijã cineva de noi. Boala nu e chiar atât de rarã ºi ea se manifestã din plin în mass-media. Un alt cotidian înºtiinþa triumfãtor cã un cunoscut gazetar are de plãtit 400 de milioane de lei în urma unui proces de calomnie. I s-a-nfundat, clama ziarul cu pricina, acelaºi pe care cunoscutul gazetar îl dusese spre cele mai înalte culmi ale derapajelor de la deontologia gazetãreascã. Tot într-o gazetã de renume citesc cã o alta a luat bani cu toptanul de la o firmã, pentru publicitate, aceeaºi publicitate pe care nu mai ºtiau autorii de acum pe unde sã o plaseze pentru a acoperi sumele exorbitante pe care ºi aceasta le primise. O altã gazetã care poartã cu strãºnicie torþa luptei împotriva corupþiei, tace mâlc atunci când e vorba de o firmã cu cifrã octanicã respectabilã, pe care nu se sfieºte sã o ridice în slãvi chiar în paginile redacþionale! ªi aºa mai departe. E trist, teribil de trist cã cea de-a patra putere în stat, cea în care cetãþeanul îºi pune ultimele speranþe de a rãzbi prin aceastã lume cu susul în jos, nu se dovedeºte cu nimic mai breazã decât lumea afaceriºtilor de doi bani, a politicienilor de trei parale ºi a infractorilor de milioane. Este o lume populatã - mai slab - cu caractere ºi voci autentice ºi mai din plin cu personaje de adunãturã care sperã sã-ºi facã un rost înjurând, ºantajând sau acuzând ceea ce ei înºiºi nu se sfiesc sã facã. Reclamând paiele din ochii altora, mai pe înþelesul cititorului. |