Ceea ce prevesteşte premierul face să ţi se zbârlească părul în cap: dacă se măresc salariile aşa cum cer şi doresc bugetarii, o pâine va ajunge să coste 1000 de lei noi! Ceea ce mi se pare de-a dreptul criminal! O mie de lei noi înseamnă 10 milioane de lei vechi! Nici salariul mediu n-ar ajunge ca să cumperi o pâine pe lună! Cred însă că premierul a făcut o mare gafă dovedind că habar n-are cât costă în ziua de azi o pâine. Nici dacă înlocuieşti leii noi cu cei vechi n-ajungi la un rezultat. Aşa că mai bine s-o lăsăm baltă şi să ne ocupăm de altceva: de problema majorării salariilor cu celebrul 50%.

Pe fond, premierul are dreptate: o asemenea majorare nu poate fi susţinută de buget. Nu poate fi susţinută atâta timp configuraţia acestuia rămâne cea actuală. Ea ar fi posibilă însă în condiţiile în care s-ar face amputări severe la cheltuieli parazitare şi inutile. Auzim în fiecare zi despre metodele dibace de cheltuire a banului public. Cum se fac cheltuieli exotice peste hotare, pe cât de inutile pe cât de costisitoare. Cum se fac achiziţii exorbitante de către autorităţile publice – de la maşini până la echipamente de birou pe care nimeni nu le foloseşte. Cum se cheltuiesc, în general, banii publici aiurea – cel mai recent exemplu este acela al filmelor de popularizare făcute făcute gangstereşte de ANT. Sectorul public  - cel care ţipă după lefuri majorate – a ajuns a veritabilă gaură neagră în care guvernul aruncă banii cu ghiotura, pe lefuri de şefi mai ceva ca la privaţi, pe sporuri fantasmagorice, pe servicii inexistente.Numai dacă s-ar desfiinţa jumătate din agenţiile din subordinea primului ministru, care freacă menta pe salarii astronomice (ca cel al doamnei Lulache, prietenă de familie, de la „Proprietetea”) s-ar face o economie considerabilă din care s-ar putea majora un important segment de salarii.