După ce s-au oţărât cât au putut, cei trei corifei ai ideilor mari şi ai procentelor mici, de la Cluj, au luat o decizie capitală: refuzând să fie „dizolvaţi”, au preferat să-şi dea demisia! Ca atare, i-au trimis, marţi, preşedintelui PSD, Mircea Geoană, demisiile lor din toate funcţiile pe care le deţineau în partid. De la această dată, Dîncu, Rus şi Puşcaş s-au degradat benevol, devenind simpli ostaşi social-democraţi.

Ce semnificaţie are acest gest? Practic - nici una. Cu plasticitatea-i proverbială, Ion Iliescu, cel iubitor de clujeni, ar spune: pagubă-n ciuperci! Şi ar avea mare dreptate. Pentru că realitatea crudă este că „laboratorul” de idei şi iniţiative de la Cluj n-a dat niciodată roade. Nici ca miniştri (şi mă refer doar la Rus şi la Dîncu) clujenii n-au strălucit, fiind până la urmă remaniaţi fără motiv aparent legat de ineficacitatea lor în funcţie (singurul eficien, dar la alt nivel – cel european – a fost Puşcaş). Dar nici ca ideologi. Unica lor contribuţie la prosperitatea partidului rămâne manevra de înlăturare a lui Ion Iliescu de la conducerea unui partid predat apoi în mâinile unui începător uşor de manipulat. De la acest moment scăderea PSD în sondaje a fost aproape permanentă, doar actualele locale – fatale pentru cei trei – părând să mai stopeze întrucâtva declinul.

Ce se va întâmpla la Cluj fără cei trei? Singurul lucru posibil ar fi o redresare a situaţiei. Acolo, PSD-ul n-ar putea merge mai jos decât a mers sub înţeleapta conducere a strategului Dîncu. Pentru că, finalmente, cei trei sunt el! Rus, confruntat cu severe probleme personale, şi Puşcaş, tot mai detaşat de problematica locală – cu care n-a avut niciodată prea multe afinităţi – un accesoriu al unicului personaj activ din ecuaţie – cu o activitate suspectată de Hrebenciuc a fi una cu rădăcini într-o tradiţională băutură locală.