Încet-încet, pe măsură ce șuvoaiele iau casele oamenilor și le duc la vale, pe apa Sâmbetei, începem să ne întrebăm de ce astfel de lucruri se întâmplă mai des în ultima vreme și care să fie cauza acestor dezastre în lanț. Explicația este năucitor de simplă și ajunge să privim versanții cheliți prematur de drujbele harnicilor lucrători în lemn ca să ne dăm seama că asta e cauza. S-au dus copacii - se duce și solul de sub ei, la prima ploaie mai serioasă. Este o veritabilă catastrofă ecologică, pe care ne place să o privim mai degrabă din perspectiva instabilității meteorologice, decât din aceea a lăcomiei și negândirii omenești.Ceea ce s-a întâmplat, din acest punct de vedere, în ultimii 14 ani, aproape că nu are precedent în România. De la peste 70% din suprafață, acoperită cu pădure, la începutul secolului al XIX-lea, România a ajuns astăzi la puțin peste 20% - mult sub media europeană. Această pierdere continuă de 'plămâni ' naturali a dus și la deteriorarea mediului ambiant, făcând ca astăzi anotimpurile să rămână o amintire. Este, desigur, o consecință continentală mai generală, la care românii și-au adus cu sârg partea lor de contribuție.Lăsând la o parte fenomenul tăierilor ilegale, banditești, care s-au declanșat ca o veritabilă molimă după Revoluție, pe fondul derapajului pe care l-a cunoscut autoritatea statului, rămâne acut aspectul licit al acestrui dezastru: al politicii buimace care a dat, legal, pe mâna tăietorilor de profesie, importante suprafețe de pădure, prin așa-zisa reparație a abuzurilor din trecut, cunoscută sub numele de retrocedare. Țărănistul Lupu, dacă va rămâne cumva în istorie, va rămâne doar pentru zelul depus - cu interes propriu - pentru a face o lege, a cărei naștere a ocupat o lungă perioadă, forțele politice ale fostei guvernări, nici măcar reușind să ducă la capăt în termen. A fost 'meritul' PSD-ului, de a-i fi pus moțul lega l și de a o fi livrat în brațele prăduitorilor.Sigur, e simplu să-l acuzi pe președinte de nostalgii colectiviste și etatiste, când afirmă că retrocedarea a fost o prostie. E sufient însă să vezi cum se duce țara la vale, purtată de șuvoaiele unui an nici măcar excesiv ploios, ca să-ți dai seama că prostia e reală și se plătește scump. |