Are sau nu, România, stabilitate politicã? Este o Întrebare esenÞialã, de al cãrei rãspuns depinde În foarte mare mãsurã cum ºi când vom intra În Uniunea Europeanã - pas care reprezintã Þelul fundamental al României post-totalitare ºi pentru care nimeni nu a pus În lucru o alternativã serioasã. Cu atât mai mult cu cât este tot mai puternic sentimentul incompatibilitãÞii Între plasarea geograficã În Europa ºi funcÞionarea În afara regulilor ºi normelor acesteia. Stabilitatea politicã este, cum spuneam, un factor esenÞial ºi oricine se poate Întreba, analizând spectrul ºi miºcãrile browniene din zona politicului, dacã avem aºa ceva. Existã la acest capitol douã percepÞii diametral opuse. Prima este aceea a unui circ fãrã sfârºit, a unor scandaluri mediatice În serie ºi a unor structuri care, În loc sã lucreze pentru a-ºi face temele (vorba unui ministru prins mereu cu temele nefãcute) sunt obligate sã riposteze sau sã explice la infinit aceleaºi lucruri. Pentru un sistem constituit În pripã ºi pe baza unei situaÞii confuze - mã refer la rezultatele alegerilor din 2004 - starea de crizã pare sã fie aceea care Îi caracterizeazã fiecare miºcare. O crizã care pune sistematic faÞã În faÞã interesele divergente ale unor formaÞiuni politice ce nu au În comun decât interesul de a se afla la putere ºi de a obÞine partea de beneficii corespunzãtoare, cu preÞul erodãrii continue a eficienÞei ºi Încrederii de care se bucurã. Elementul determinant al acestei stãri Îl constituie tocmai preºedintele Þãrii. Sentimentul pe care-l dã acÞiunea sa este acela cã agenda sa nu are nimic În comun cu aceea a Guvernului pe care l-a mandatat cu gestiunea curentã a Þãrii, cã nu aºteaptã altceva decât momentul pentru a-l Înlocui cu altul ºi cã aliatul sãu din campania electoralã ºi vicepreºedinte al formulei electorale este cel mai acerb inamic al sãu. Toate aceste lucruri au rãbufnit cu o violenÞã neobiºnuitã În sãptãmâna care a trecut, culminând cu acuzele la adresa premierului de a fi fost colaborator al SecuritãÞii, acceptate practic de preºedinte cu un soi de satisfacÞie greu de mascat. A venit peste asta scandalul fotbalului, cu un preºedinte de club care-l face cum Îi vine la gurã pe acelaºi premier ºi cu care preºedintele bea apoi cot la cot o noapte-ntreagã. ªi cu rãzboiul de declaraÞii belicoase ale membrilor celor douã partide principale, care par a nu mai avea rãbdare pânã la 1 ianuarie, pentru a-ºi lua fiecare soarta În braÞe. Pe de altã parte avem - oricât de surprinzãtor ar putea sã parã - o activitate intensã a Executivului, angrenat Într-o sãptãmânã de contacte internaÞionale de maximã importanÞã - reuniunea premierilor din CEFTA, vizita celor doi sau trei comisari europeni, vizita ministrului de Externe britanic - care cauÞioneazã prin prezenÞa lor un guvern care face, totuºi, paºi importanÞi În direcÞia reglãrii problemelor rãmase de rezolvat În vederea integrãrii ºi În calificarea României ca factor de stabilitate În zona ºi "pilot" evoluÞiei Þãrilor din Balcanii de Vest care aspirã la intrarea În rândul lumii europene. Sunt lucruri mai puÞin atractive pentru un public - ºi o media - obiºnuite deja sã rezoneze doar la excese ºi la senzaÞionalul ieftin, dar care nuanÞeazã o realitate ce evolueazã Între polii antagonici ai detonatorului de crize prezidenÞial ºi al Încasatorului pragmatic guvernamental. Aceastã sãptãmânã marcheazã, mai mult ca oricând pânã acum, puncte În favoarea premierului ºi cartonaºe roºii pentru locatarul de la Cotroceni, lucruri care nu vor Întârzia sã aparã ºi În sondajele de opinie prea adesea favorabile celui din urmã, În ciuda calitãÞii sale de promotor al unui original ºi continuu "pact de instabilitate".