Recentul raport al Transparency International are meritul de a fi readus în atenţia publică un fapt: şi anume acela că corupţia nu se rezumă la cea mare, la peştii graşi pe care-i fugăreşte parchetul şi încearcă să-i prindă în plasa cu ochiuri largi a unor legi prost alcătuite. Cea mai gravă, prin implicaţiile pe care le are asupra unui număr mare de oameni şi prin faptul că se manifestă în viaţa de fiecare zi, este mica corupţie, alintată drept 'şpagă', cea care unge mecanismele ruginite în paragrafele relaţiilor cotidiene. Activitatea medicală, învăţământul, administraţia publică sunt domeniile cele mai productive, în care se rulează banii negri, strânşi leu cu leu sau euro cu euro, în sume greu de imaginat şi de evaluat. Corupţia la vârf, în care sunt implicate personalităţi de vază, îl cam lasă rece pe cetăţean. El asistă doar cu interes la acest spectacol care nu-l atinge şi nu-l afectează în mod direct. Este stresat şi terorizat însă de faptul că la fiecare pas trebuie să bage mâna în buzunar pentru a rezolva chestiuni dintre cele mai simple şi mai uzuale.Oricât nu ne-ar place să recunoaştem, unul dintre domeniile spăgii acute este sectorul medical. Avem, cu toţii, medici sau cadre medicale prieteni, pe care-i respectăm şi despre care ştim sigur că sunt corecţi. Dar nu ei sunt problema, ci sistemul. În România s-a creat un sistem al şpăgii care lucrează precis şi eficient. Mai ales într-un domeniu atât de sensibil ca sănătatea, unde orice ezitare sau refuz poate fi scump plătit, omul se conformează şi bagă mâna în buzunar la fiecare pas. În spitale şpaga domneşte cu autoritate. Începând de la brancardieri şi de la femeile de serviciu, fiecare gest are preţul lui, şi fără a-l achita este sortit uitării sau tratamentului aproximativ şi indiferent. Pacientul a devenit de multă vreme client, el este consultat în primul rând asupra posibilităţilor sale materiale şi abia apoi asupra afecţiunilor care-l poartă spre sistem. Sigur, nimeni nu spune direct 'dă-mi', dar solicitarea se poate citi, imperativă, în ochii şi în gesturile prestatorilor.Şi dacă cei cu stare pot opta direct pentru servicii plătite, la spitale sau cabinete private, cei mulţi şi mărunţi n-au nici o şansă. Din pensiile sau salariile lor amărâte trebuie să rupă 'dreptul' celor de la care aşteaptă ajutor.Dl ministru Nicolăescu a lansat cu mare tam-tam pachetul său de reforme în Sănătate. Însă, oricât ai căuta, n-ai să găseşti mare lucru legat de vindecarea acestui flagel, de tratamentul său corect şi eficient. Nimeni nu aşteaptă cu drag ca în loc să-i trateze pe bolnavi, medicii şi personalul medical să fie aruncaţi prin puşcării, dar ceva trebuie făcut pentru a demonta acest sistem şi a-l înlocui cu unul corect şi funcţional. Nu trebuie inventat nimic, trebuie doar studiate modele şi aplicate în mod corespunzător şi probabil că asta ar trebui să fie prioritatea absolută a reformei. Nu doar în Sănătate.