Viorel Sãlãgean este un om incomod. Cel puÞin prin faptul cã nu rezistã sã nu punã pe hârtie ceea ce i se Întâmplã, evenimentele pe care le parcurge direct, dupã care, vorba lui nenea Iancu: "Pac la Rãsboiu" Cunoscutul gazetar ne promite o carte incendiarã: un fel de istorie de culise a AlianÞei pentru România. Subiectul este, fãrã Îndoialã, incitant: de la crearea sa, În 1997, ºi pânã de curând, partidul d-lui Meleºcanu, ca sã-i spunem aºa, a Þinut afiºul disputelor publice. Mai Întâi prin poziÞia de nucleu regenerator al unui partid care tocmai pierduse alegerile din cauza anchilozei generate de cei aproape ºase ani de guvernare, iar apoi prin startul fulminant al noii formaÞiuni desprinse din "coasta" PDSR. Creºterea ºi descreºterea APR-ului nu au, probabil, termen de comparaÞie În scurta istorie a democraÞiei româneºti. Cum reuºeºte un partid nici mãcar Înscris În registrele "stãrii civile" sã explodeze În sondaje, fãcând din liderul sãu un candidat autoritar la preºedinÞie, pentru ca apoi, În decurs de doar câteva luni, sã se prãbuºeascã pur ºi simplu, ratând calificarea parlamentarã - ar putea sã rãmânã un mister. Dacã n-ar fi cãrÞi precum cea pe care o pregãteºte de lansare Viorel Sãlãgean, unul dintre cei cinci "renegaÞi" care au pus umãrul la constituirea unei alternative la partidul d-lui Iliescu. Viorel Sãlãgean are toate calitãÞile unui fin analist. Gazetar de talent, politician cu oareºcare experienÞã, actualul director al "Adevãrului Economic" a fost Întotdeauna un om incomod pentru cei cu care a ales sau a fost nevoit sã lucreze. El ºi-a mai prins, Într-o altã carte aventura candidaturii la preºedinÞie din '92, când l-a avut În spate, ca mentor ºi susÞinãtor, pe Virgil Mãgureanu. I-a Þintuit la stâlpul infamiei gazetãreºti ºi pe tovarãºii sãi din PUNR, Funar ºi Gavra. I-au cãzut acum, sub pix, Meleºcanu, Cuptor ºi alÞi câÞiva dintre corifeii partidului gestant de Costea la Paris. Rezultatul pare sã fie vitriolant ºi pãtimaº. Probabil cã cei care vor Încerca sã afle din aceste pagini ce anume s-a Întâmplat cu APR vor trebui sã mai aºtepte ºi memoriile lui Boda ºi Coºea, pentru a se convinge cã opul lui Sãlãgean nu este o simplã rãzbunare, de genul celor practicate pe vremea lui Caragiale.