Este cel de-al 19-lea PaÂşti care se sĂŁrbĂŁtoreÂşte oficial ĂŽn România, dupĂŁ jumĂŁtatea de secol de semi ilegalitate ĂŽn care s-a aflat, laolatĂŁ cu toate celelete, una dintre cele mai importante sĂŁrbĂŁtori creÂştine. DacĂŁ la ĂŽnceputurile regimului comunist preoĂžii erau trimiÂşi ĂŽn lagĂŁre iar credincioÂşii hĂŁituiĂži pentru participarea lor la slujbe, treptat credinĂža religioasĂŁ a fost consideratĂŁ  ca o chestiune Ăžinând de tradiĂžie Âşi toleratĂŁ ca atare. Vrând-nevrând, pânĂŁ Âşi cei mai zeloÂşi atei ajungeau sĂŁ apeleze la seviciile preotului Âşi ale bisericii, când le mureau pĂŁrinĂžii sau când li se nĂŁÂşteau progenituri. Nu Âştiu dacĂŁ existĂŁ statistici de acest gen, dar mi s-ar pĂŁrea interesant sĂŁ aflĂŁm câÞi dintre românii nĂŁscuĂži ĂŽnainte de Decembrie 1989 au fost botezaĂži Âşi câÞi nu. Am avea atunci o imagine mai corectĂŁ a raportului dintre represiune Âşi toleranÞã. Este cert ĂŽnsĂŁ cĂŁ, oricât de sus s-ar fi aflat ĂŽn ierarhia comunistĂŁ, ĂŽn intimitate oamenii nu renunĂžau la tradiĂžie Âşi pe masa lor se gĂŁseau ĂŽn ajunul PaÂştelui ouĂŁle roÂşii (aici, la culoare, se vedea, probabil, o anumitĂŁ compatibilitate cu doctrina) Âşi cozonacul.Au fost perioade, cele de relaxare politicĂŁ de dupĂŁ evenimentele de la Praga, când mersul la slujba de Înviere devenise o practicĂŁ generalĂŁ, când cu sau fĂŁrĂŁ credinÞã, oamenii se ĂŽnghesuiau sĂŁ ia luminĂŁ.ÎncercĂŁrile de contracarare a acestui curent au fost destul de lipsite de zel, deÂşi „slujbe” paralele se organizau cu concerte Âşi cenacluri menite sĂŁ readucĂŁ tineretul pe drumul cel bun, scĂŁpându-l din ghearele obscurantismului. ArtiÂşti de renume s-au pus ĂŽn slujba acestui demers pe care nu l-au repudiat Âşi nici nu Âşi-au turnat cuvenita cenuºã ĂŽn cap.
 Cert este cĂŁ ateismul românesc a fost  mai degrabĂŁ unul de faĂžadĂŁ, de principiu. CredinĂža, strĂŁns legatĂŁ  de considerentele sale ce Ăžineau de tradiĂžii, a continuat sĂŁ reziste Âşi ĂŽn cele mai grele momente. Bisericile n-au Âşomat, iar pentru cele care au cĂŁzut sub lamele buldozerelor s-au gĂŁsit scuze Âşi motivaĂžii obiective.
Cum spuneam, de 18 ani suntem liberi sã ne manifestãm aºa cum credem de cuviinþã în acest moment plin de semnificaþii al creºtinismului. Sunt românii mai religioºi dupã aceºti 18 ani de practicã? Cred ei mai mult ºi mai puternic în forþa ºi graþia divinã? Îi face, mãcar o zi pe an, credinþa mai buni, mai toleranþi, mai înþelegãtori cu cei din jurul lor?
Mi-e teamã cã nu. Mi-e teamã cã atunci când aceste gesturi presupuneau un risc sau erau animate de o atutudine de frondã, credinÞa era mai sincerã sau mai puternicã. ªi rugãciunile erau, poate, altele. ªi aºteptãrile...