Dupã un model care ar putea fi acela al þãrãniºtilor, Partidul Umanist din România ºi-a adãugat, în coada numelui, douã precizãri: social ºi liberal. Nu liberal ºi social. Ci, în primul rând, aºa cum îl ºtiam, mai social decât liberal. De ce a recurs partidul lui Dan Voiculescu la aceastã operaþiune care acum, în miez de varã, ar putea sã parã celor bãtuþi în cap de un soare nemilos, fãrã prea multã noimã? Înclin sã cred cã operaþiunea nu s-a datorat unei simple nãzãreli a liderului umanist. Acesta se aflã, de o bunã bucatã de vreme dupã câºtigarea alegerilor, într-un soi de dezacord tacit cu fratele mai mare - PSD - care l-a purtat de mânã în Parlament. Odatã cu modificarea titulaturii partidului de guvernãmânt - din PDSR în PSD - unii dintre oficialii sãi au observat cã din acel moment Polul Social-Democrat îºi înceteazã, cel puþin formal, existenþa fiind necesare noi negocieri pentru o eventualã continuare a experimentului. Prin definierea sa la limita dinspre dreapta a stângii, umaniºtii pun acum sub semnul întrebãrii eventualitatea acestor noi negocieri care rãmân astfel fãrã obiect: un PSD mai social ºi un PUR mai liberal nu se vor putea înhãma la un car care sã þinã bine stânga. Cred cã strategia pe care intenþioneazã sã o adopte Dan Voiculescu este aceea a unei detaºãri tot mai pronunþate de partidul de guvernãmânt, în scopul consolidãrii identitãþii proprii. Odatã atins obiectivul intrãrii în parlament - o manevrã mãiastrã, cu minimum de cheltuialã - PUR-ul doreºte sã se detaºeze de previzibila eroziune la care este supusã orice formaþiune ce exercitã puterea în vremuri de delicatã tranziþie. Pe de altã parte, doreºte sã ocupe o niºã pe care o mai reclamã ºi APR-ul, acesta din urmã cu dezavantajul marcant al absenþei din scena parlamentarã, ºi care are perspectiva unei aderenþe sporite în condiþiile în care dreapta ºi stânga tradiþionale au dificultãþi în a-ºi adapta doctrinele la condiþiile complexe pe care le parcurgem. Nu în ultimul rând, aceastã miºcare dã ºi semnalul unei implicãri mai pronunþate a lui Dan Voiculescu în politicã, implicare pentru care este dispus chiar sã renunþe la avantajele incerte pe care i le oferã un grup de presã marcat de suspiciunea partizanatului.