Acum cu o perspectivă mult mai limpede asupra consecinţelor votului din noiembrie, marea majoritate a social-democraţilor sunt de acord cu ideea că trebuie făcut ceva. Că e necesară o reformă a partidului - deşi nimeni nu poate să definească prea exact noţiunea. Ce vrea să însemne ''reformă''? Că trebuie să se schimbe ceva. Amploarea acestei schimbări şi instrumentele cu care ar trebui operată rămân, însă, deocamdată, chestiuni pur teoretice. Până la reformă, cea mai previzibilă operaţiune rămâne aceea a unei renovări. În primul rând a faţadei, destul de deteriorată de exerciţiul celor patru ani de guvernare cu puteri aproape depline şi rămasă în stadiul unei expresii estetice perimate. Şi, cam acesta ar fi şi rolul viitorului congres: să redistribuie sarcini şi responsabilităţi, să refacă şi să completeze o serie de structuri, să reamintească activiştilor săi de frunte tezele social-democrate şi să le ceară să se readapteze la acestea. Cu aceeaşi înfăţisare, cu aceiaşi oameni şi cu acelaşi material electoral nici nu se poate spera mai mult. Reforma adevărată ar putea să vină abia după ce partidul iese din buimăceala în care l-a aruncat un eşec pe cât de neaşteptat, pe atât de drastic, când îşi va fi recâştigat capaciatatea de a judeca lucrurile la rece. Din această perspectivă mi se par lipsite de substanţă teoriile unor comentatori - din afara, dar şi dinăuntrul partidului - care cred că dl Iliescu nu ar fi omul potrivit pentru a repune partidul pe picioare şi pentru a-l pregăti pentru confruntarea decisivă cu propria sa condiţie.Desigur, fostul preşedinte nu pare a fi persoana cea mai potrivită pentru a tăia în carne vie şi pentru a stabili o nouă ordine. Sunt lucruri care ies din tiparul său intelectual. El este mai degrabă omul reaşezării lucrurilor la locul lor. Dânsul poate fi un excelent diriginte de şantier, care ştie să vorbească pe limba tuturor, să -i stimuleze şi să-i antreneze, evitând tensiunile şi conflictele. El ştie că o maşinărie poate fi îmbunătăţită doar după ce e repusă în stare de funcţionare. A găsit, la revenirea de la Cotroceni, un PSD în pană de benzină şi de cauciucuri, cu un şofer istovit de cele trei norme pe care şi le-a propus şi amendat de electorat pentru tentativa de conducere fără permis pentru categoria respectivă. Iliescu este, deocamdată, singurul lider de partid care nu a pierdut (cu excepţia nefericitului episod ''Cozma'') în exerciţiul funcţiunii. Nici nu este de mirare că balanţa opţiunilor înclină tot mai categoric spre el, în interiorul unui partid care pare, din toate punctele de vedere, să aibă nevoie de o renovare decât de o reformă.