DiscuÞia care se face cu atât aplomb În jurul campaniei de presã ÎncredinÞate firmei Grafitti pentru mediatizarea marii privatizãri porneºte de la o premisã falsã: ºi anume calitatea - sã-i spunem artisticã - a mesajelor vehiculate. Cred cã este extrem de complicat ca Într-o chestiune care nu depãºeºte nici cu o iotã aria subiectivitãÞii sã stabileºti, cu cât de câtã precizie, cât este de bun sau de rãu un lucru. Emblema campaniei, gânditorul de la Hamangia, poate fi un simbol genial sau execrabil ºi, pentru fiecare variantã, se vor gãsi argumente irefutabile. Sloganul "NaÞiunea Înseamnã acÞiune" poate fi, la rândul sãu, combãtut sau ÎmbrãÞiºat cu aceeaºi fervoare naÞionalistã sau internaÞionalistã, iar figurile de stil cu uzina-mireasã si cetãÞean u l-mi re constituie, la fel de bine, metafore ºocante sau kitsch-uri ordinare. Cred cã, mai degrabã, acestea sunt doar pretexte care vizeazã insatisfacÞii determinate de rezultatul licitaÞiei sau de modul În care au fost distribuite cotele de publicitate ºi mi se pare un lucru trist, pentru cã astfel se duce pe apa sâmbetei seriozitatea cu care ar trebui sã fie tratatã o astfel de chestiune. Advertising-ul are particularitãÞile lui care nu concordã Întotdeauna cu principiile estetice. AmintiÞi-vã de succesul nebun al celui mai idiot clip (cel cu nea Nicu ºi sticlele de pepsi la kil) sau de totala lipsã de impact a unor veritabile bijuterii ale genului. Cred cã discuÞia pe marginea aplicãrii la subiect a campaniei purtate de Grafitti este mai nimeritã Ia ora bilanÞului, ºi atunci cu o corecturã: va fi greu, aproape imposibil ca o campanie publicitarã sã realizeze tot ce n-au realizat o sumedenie de organisme politice ºi de sintezã. Aici cred cã este adevãrata problemã.