"Or, dupa ani lungi de decadenta, în care postul national, grevat de o ereditate incerta, a pierdut puncte importante de audienta în fata unei concurente care si-a constituit structurile cu oamenii si pe baza experientei sale, Televiziunea Româna da semne certe de revigorare. Întâmplator sau nu, revirimentul coincide cu venirea la cârma sa a unui adevarat manager, dupa suita de amatori care s-au perindat prin birourile de la etajul XI. Valentin Nicolau nu a fost om de televiziune. Este însa un om care stie sa faca cultura profitabila. Rentabila. Un om care cunoaste resorturile economice ale actului artistic si de cultura. Schimbarile pe care le-a facut, orientarea pe care a dat-o programelor, echipa pe care si-a alcatuit-o fac ca, în lupta pentru suprematia audientei dintre doua posturi rivale, actionând "în oglinda", sa se prefigureze un posibil câstigator neasteptat - Televiziunea Nationala. Baza materiala si umana a TVR exploatata corespunzator poate produce mai mult decât a produs pâna acum, echilibrând sensibil piata si propunând un model cultural propriu, viabil, într-un mediu excesiv comercializat. Este cel putin unul dintre motivele pentru care nu cred ca e necesar ca Valentin Nicolau sa faca ceea ce-i cer politicienii, mai ales ca nu ei sunt cei care platesc grosul fondurilor prin care-si asigura institutia existenta." ("Demisia lui Nicolau" - nr. 1101/15 noiembrie 2003) "Stralucitul fotbalist nu a avut si nu are calitatile care i se cer unui mare antrenor. Aruncat de ambitiile celor din jur în "groapa" Nationalei, Hagi a esuat. A esuat si profesional si psihic, reusind în timp record sa-si ridice în cap presa, prin comportamentul sau neadecvat fata de aceasta. Neacordându-si ragazul necesar sa învete, pe lânga oamenii care stapânesc într-adevar meseria, Hagi s-a aruncat si în aventua conducerii unei echipe stranie. Mai mult decât acasa, printre straini, insuccesele nu se iarta si tocmai în tara în care a cunoscut cele mai mari triumfuri ale sale, Hagi s-a vazut în situatia de a deveni nepopular. Întoarcerea sa acasa este semnul unei suparari, neclarificate cu el însusi. Din aceasta psihologie, exista riscul ca Gica sa-si asume o conditie de nedreptatit, ceea ce ar fi cel mai grav lucru care i se poate întâmpla. Hagi are nevoie de o perioada în care sa se înteleaga cu sine însusi, fara tentatia autodriblarii. Daca doreste ca mitul sa-i supravietuiasca." ("Mitul lui Hagi la rãscruce" - nr. 1107/22 noiembrie 2003) "Si pentru a întelege mai bine drama morala a acestui om va propun sa revedeti cariera plina de urcusuri sau coborâsuri a generalului. Aceasta a început prin anii '91-'92, când s-a înfiintat Garda Financiara si când, neavând altceva la dispozitie, guvernul si-a îndreptat privirea spre acest colonel de intendenta, recunoscut pentru modul original în care facea decontarile la popota armatei. Înscaunat comisar sef si promovat la gradul de general, Florica a dat jos militaria din pod si s-a napustit pe capul bietilor comercianti de tigari. Pe unii, mai antipatici, îi supunea la cazne cumplite, le confisca conteinerele, cu altii mai simpatici (cum a fost celebrul libanez Ellie Nassar) stabilea relatii tovarasesti. Daca intervenea cineva la el, punea interventia la dosar, pentru vreo ocazie. Când a explodat scandalul 'Drumul Kentului', cu milioanele de tigari din depozitele armatei, Florica s-a facut ca nu stie nimic. Când i s-a servit pe tava prietenia de suflet cu capul afacerii - acelasi Nassar - s-a suparat pe sat si a început sa demaste coruptia. A fost nevoie sa se creeze o comisie parlamentara (Comisia Vonica), sa se cerceteze cu atentie turnatoriile lui Florica ca sa se ajunga la concluzia ca sunt bluff-uri (în ciuda sprijinului dezinteresat acordat generalului de o parte a presei si a Opozitiei), cazul fiind definitiv îngropat de o istorica audiere în Parlament a generalului agramat, dotat cu trei masini luate din pensia parintilor de la tara. Intrat într-un con de umbra, a mai iesit abia la schimbarea guvernului, când a fost cooptat în Corpul de Control al primului-ministru, pozitie din care îsi ajuta noii tovarasi de afaceri - evident, traficanti de tigari arabi. A fost arestat prima data când cu scandalul tigarilor ASSOS cu etichete falsificate, i s-a dat drumul temporar pâna când a intrat într-o noua belea, tot cu arabi si tot cu tigari - lotul 'Tigareta - Portul Vechi!' Si, uite-asa, se scrie ultima fila a martiriului unui general care a vrut sa alunge coruptia si hotia din tara prin metode nespecifice, sfârsind ca victima a sa. Fie-i puscaria usoara!" ("Remember Floricã" - nr. 840/17 ianuarie 2003)