'Am fãcut un preºedinte de þarã ºi doi preºedinþi de Camere. Nu-mi cereþi sã fac ºi un premier, e prea mult!' - a afirmat, deloc gratuit, Corneliu Vadim Tudor, preºedintele PRM. Nu este de loc o glumã. Încã de la alegerile locale s-a fãcut simþit un fenomen, ca sã-i spun aºa. Fenomenul cu pricina s-a manifestat printr-o greutate decisivã cãpãtatã brusc de partidele mici în stabilirea ponderii celor mari la conducerea unor consilii judeþene. Voturile PRM ºi PUR au cãpãtat valoarea lor în 'aur', existând ºi câteva cazuri în care au cerut - ºi au obþinut - inclusiv funcþii de preºedinþi ai acestor consilii.Povestea se repetã dupã legislative. Chiar dacã nu mai are importanþa de pânã acum (a fost al doilea partid, ca pondere) PRM este cel care a înclinat balanþa în trei runde decisive. Mai întâi, prin faptul cã votanþii PRM au urmat îndemnul lui Vadim ºi l-au fãcut pe Bãsescu un preºedinte neaºteptat. Apoi, prin voturile parlamentarilor sãi, PRM a pus la cârma Camerelor pe adversarii lui Bãsescu - Vãcãroiu ºi Nãstase. Acelaºi Nãstase, cel veºtejit în campanie ºi boicotat la alegeri! Dar asta-i politica! ªi ea face din formaþiunea lui Vadim un soi de arbitru general - în ciuda faptului cã e, prin forþa lucrurilor, un aliat indezirabil. Deºi au nevoie de el ca de aer, nici una dintre tabere nu cuteazã sã-i întindã o mânã direct ºi sã-l invite sã li se alãture. PRM-ul este în acest joc pe post de amantã, la ale cãrei servicii se recurge - cu sau fãrã platã în avans - dar care nu poate fi scoasã, la braþ în lume.Premierul desemnat ºtie foarte bine cã pentru a putea deveni premier cu adevãrat, are nevoie de voturile indezirabilului PRM. Dacã nu ca entitate, mãcar ca persoane. De data aceasta Vadim - deºi dupã consultãrile cu Bãsescu a adoptat o poziþie surprinzãtor de constructivã - nu mai pare dispus sã se vândã pe nimic. ªi nici sã facã acte de caritate. Rãmâne de vãzut, deci, ce va dori în schimbul permisului de liberã tãcere pentru 'Cabinetul Tãriceanu'.