Nu ştiu exact cum s-a născut zvonul, dar a făcut rapid înconjurul Bucureştilor: generalul Niţu, directorul Poliţiei bucureştene, se pregăteşte să candideze la funcţia de primar general!
Evident, o astfel de noutate n-ar fi trebuit să facă prea multă vâlvă, acum când de alegerile locale ne desparte aproape un an şi când avem alte chestiuni arzătoare la ordinea zilei. Ştirea a născut însă discuţii aprinse, prelungite în stradă. Un sondaj "pe picior" efectuat de reporterii "LIBERTĂŢII" a arătat că din 10 bucuresteni, 7 ar fi de acord cu candidatura generalului la fotoliul de primar.

N-am să vă răpesc timpul acum cu consideraţii asupra istoricului şi evoluţiei post-revolutionare a acestei funcţii a cărei importantă depăşeşte cadrul strict local. Vreau să spun doar că - în eventualitatea în care ar lua o asemenea decizie - dl Niţu porneşte cu un avantaj din start: e cunoscut de bucureşteni, şi-a probat calităţile în confruntarea directă cu strada; faţă de puzderia de funcţionari publici alunecoşi sau incompetenţi, este unul dintre puţinii care se bucură de încredere. Aspirând la funcţia de primar general, Niculae Niţu ar ilustra în direct superioritatea candidaturii uninominale în faţa listei, atât de blamate.

Dar, mai ales, cred că populaţia resimte acut nevoia de ordine, realizând instinctiv faptul că doar o "mânu militari" o poate face. Nu atât de un primar general cât de un general primar se pare că are nevoie Bucureştiul în acest moment.