Un lucru care până acum a scăpat observatorilor este existența unei aripi religioase în cadrul PDL.
De primarul Falcă de la Arad a auzit mai toată lumea, chiar dacă el, personal, nu prea intră în bătaia reflectoarelor presei. Despre socrul său, dl Seculici, deasemenea, s-a aflat, mai ales că a fost, la un moment dat, și vicepremier, într-unul dintre Guvernele Boc. Se știe, deasemenea, că dl Igaș s-a trezit în funcția de ministru de Interne, după ce a fost “lichidat” Blaga, datorită dlui Falcă, din a cărui parohie (politică) se trage. Se mai știe și că la vârful poliției a fost numit un om credincios (tot lui Falcă), provenit din același județ binecuvântat ce dă țării oameni de valoare – e vorba despre chestorul Dascălu. N-a scăpat lumii amănuntul că dl Ioan Nelu Botiș, fostul ministru al Muncii, era (poate că mai este) un om cu frica lui Dumnezeu, care anterior carierei (scurte) ministeriale militase pentru instituirea unei Zile Naționale de Rugăciuni, proiect care n-a apucat să fie materializat datorită opoziției păgânilor din Parlament.
Și – finit coronat opus – se mai cunoaște și faptul că primarul Falcă este cumătrul președintelui Băsescu, care l-a cununat sau i-a botezat un copil – nu îmi amintesc exact. Ei bine: aveți idee ce-i leagă pe acești oameni și pe alții, nu puțini, plantați prin structurile de putere, de către cei amintiți? Vă spun eu: credința penticostală! Cu toții (excepție făcând președintele care, nu-i așa, trebuie să fie echidistant și față de culte) aparțin cultului penticostal – una dintre religiile interzise până în 1989. O religie dinamică (ca să nu folosesc alt termen) care face prozelitism insistent în special în zona de Vest a țării. Un cult care, bine susținut cu fonduri de către structurile centrale, din Lumea Nouă, pătrunde încet, dar sigur în teritoriile păstorite cu mai puțină atenție de către cultul ortodox, cel agreat ca fiind aproape oficial. N-aș vrea să reiasă de aici că am ceva cu penticostalii. Libertatea credinței este garantată de Constituție. Nu pot însă să nu devin suspicios când religia încearcă să prospere prin mijloace neortodoxe, încercând să acapareze zone ale puterii politici și ale administrației. Poate că mă înșel. Dar poate că nu. Și atunci ar trebui să știm mai bine ce se întâmplă în ograda noastră și ce vor unii dintre cei se servesc de astfel de mijloace în propășirea idealurilor lor (nu doar) spirituale. |