Secvenţă incredibilă: Executivul american, cu Obama înghesuit între Gates şi Hillary, urmăreşte cu sufletul la gură imaginile de pe un ecran pe care acţiunea trupelor speciale se desfăşoară în direct. Ceea ce până mai ieri ţinea de Science Fiction a devenit astăzi un procedeu curent de coordonare şi supervizare a celor mai secrete manevre militare. Stau şi mă întreb care ar fi fost efectele dacă arestarea şi, în final, uciderea teroristului "numărul 1" s-ar fi transmis în direct pe întreg mapamondul! Cu siguranţă că preţul unei secunde de publicitate aici ar fi fost unul imens, dar s-ar fi găsit, fără îndoială clienţi.

Încerc să translatez de la lumea mare, la lumea noastră mai mică, şi îmi imaginez staff-ul de la Cotroceni, cu Traian Băsescu înghesuit între Elena Udrea şi Roberata Anastase, urmărind, cu sufletul la gură, pe un ecran de mari dimensiuni, transmisia în timp real, efectuată de SRI, a negocierilor secrete dintre Vântu şi Elan Schwarzenberg. Fiind vorba despre o transmisie privată, n-ar fi fost nevoie să se acopere cu bip-uri expresiile licenţioase din vocabularul curent al mogulilor. Iar comentariile ar fi vizat îndemânarea cu care fostul domn Rădulescu izbuteşte să evite capcanele tradiţionale de care uzează interlocutorul. Şi, cu siguranţă, la bătaia palmei, asistenţa ar fi izbucnit în urale!
Hai, însă, să revenim cu picioarele pe pământ.

Deşi interesul Puterii este evident în eliminarea unui pericol real în calea păstrării "comenzilor" la viitoarele alegeri, mi-e greu să cred că Elan Schwarzenberg este agentul acoperit al lui Băsescu şi al echipei sale.

Este, fără îndoială, un om apropiat, un susţinător al lor mai ales prin alăturarea sa în demersurile publice conduse de "mogulul cel bun" Păunescu, cu care este şi asociat în B1TV. N-aş achiesa nici la speculaţiile referitoare la faptul că Vântu ar fi făcut tranzacţia cu pistolul la tâmplă şi cu perspectiva puşcăriei la uşă. Dealtfel, incoerenţa acestuia a atins niveluri greu de imaginat, în special, în decursul ultimului an.

Contrele sale directe şi repetate cu preşedintele au avut un suport din ce în ce mai slab şi mai neconvingător.

Arma sa principală -televiziunea - s-a aflat într-un declin continuu, tranzacţia cu Ghiţă rămâne una dintre cele mai ciudate şi mai misterioase de pe piaţă, iar evoluţia sa justifică toate suspiciunile. Ce a luat Ghiţă? Cu câţi bani şi pentru ce? Desigur, şi aici sunt de luat în calcul legăturile oculte ale junelui ploieştean cu "serviciile" care i-au netezit nu odată drumul în afaceri. A crezut Vântu că Ghiţă deţine cheia acestui sector în care el nu mai primea răspunsuri la apăsarea pe vechile butoane? Poate. Cât despre episodul pe care l-am evocat imaginar în preambul, el se înscrie în aceeaşi categorie de tranzacţii mistico-fantastice: care e preţul pe care l-a plătit Vântu ca să scape de Realitatea? Care este preţul real al tranzacţiei? Schwarzenberg zice că Vântu şi-a scos banii pe care i-a investit - afirmaţie pe care doar proştii o pot crede. Vântu a pierdut cu Realitatea peste 100 de milioane de euro! Este cineva nebun să dea atâţia bani pe un produs care se apropie ameninţător de scadenţa valabilităţii? Poate, cu gândul la copii şi la baniii mobilizaţi pe afară, afacerea să se fi perfectat pe vreo două-trei milioane. Plătibili şi aceştia în rate.

Faptul că Ghiţă a fost ţinut în afara afacerii spune şi aceasta multe. În primul rând că managementul lui este în pericolul de a lua sfârşit curând. Şi că postul, dacă va supravieţui se va înscrie în linia canalelor media "obiective" şi "constructive"...