Parchetul îi cheamă rând pe rând la audieri pe toți cei care au avut de-a face cu 'ordonanța Rompetrol' din 2003. Atunci, Guvernul Năstase a acceptat să transforme cele 600 de milioane de dolari, datorii istorice ale Rompetrol, în acțiuni. Ordonanța a fost semnată de premier și de miniștrii Economiei și ai Finanțelor. Toți trei au trecut deja de câteva ori pe la Parchet unde au încercat să le explice procurorilor care a fost semnificația acestei decizii. Pentru că aceștia, angajați într-o bătălie pe viață cu magnatul petrolului, Dinu Patriciu, doar când aud cuvântul Rompetrol intră în transă și văd portocaliu în fața ochilor. Nu portocaliul lui Patriciu, mai șters, ci acela viu al lui Băsescu. Las la o parte problemele pe care le are de lămurit chiar Dinu Patriciu cu justiția. Revin la acest episod, în care avem de-a face cu o decizie politică a cărei fundamentare s-a făcut public, la lumină. A fost o decizie a Executivului pe care, la vremea respectivă, nu numai că nu a contestat-o nimeni în mod serios, ba a fost și interpretată ca o măsură corectă - având în vedere faptul că cel care beneficia de pe urma ei era un membru marcant al Opoziției. Mai mult, Ordonanța a fost votată de Parlament în 2005, de o majoritate a Alianței, la care s-au adăugat și numeroși reprezentanți ai PSD. A contat în punerea în operă a acestei decizii faptul că datoriile Petromidia nu fuseseră făcute de noii proprietari și că, dându-i posibilitatea să funcționeze, societatea devenea cel mai important contribuabil privat. Ceea ce s-a și întâmplat, Rompetrol vărsând la buget sume care altminteri n-ar fi putut fi adunate de la o Petromidie falimentată. Ce nu înțeleg e unde vor să ajungă procurorii? Vor să-i strângă cu ușa pe cei trei semnatari și să afle dacă nu cumva i-a mituit Patriciu? Atunci vor trebui să-i audieze și pe toți parlamentarii care au votat Ordonanța. Și pe funcționarii din ministerele semnatare. Și pe mulți alții - practic pe toți cei care au avut de-a face în vreun fel cu marca 'Rompetrol'. Ar avea front de lucru pe câțiva ani buni de-acum încolo. Iar noi vom avea ce scrie...
|