Eu cred că dl Scheele a folosit un eufemism când a afirmat că Bucureştiul nu îndeplineşte condiţiile unei capitale europene. Pentru că urbea în care se înghesuie toată floarea politicii şi a afacerilor nu îndeplineşte nici măcar condiţiile unei capitale africane. Este, mai degrabă, o aglomerare urbană care s-a născut şi a evoluat la voia întâmplării mergând constant spre o formulă scăpată de sub control.
Pentru că asta este Bucureştiul acum, în prag de acces în Uniunea Europeană: un oraş scăpat de sub control. Un oraş nefuncţional, cu o circulaţie haotică, dereglementată, fără spaţii de parcare, cu construcţii care nu ţin cont de nici o normă, cu utilităţi fragile, pe care le dă peste cap cea mai mică ploaie sau ninsoare, cu gunoaie care se acumulează de ani de zile fără a exista speranţa că vor fi scoase vreodată afară, cu puţine parcuri şi spaţii verzi, şi acelea cotropite de iniţiative locative, cu o populaţie majoritară de şobolani şi cohorte de ţânţari în fiecare vară, cu locuitori neglijenţi şi indiferenţi la ce se întâmplă în jurul lor.
Dar, mai ales, cu edili incapabili să se rupă de măruntele lupte politice sau să se desprindă de interese pragmatice de grup, pentru a avea timp să gândească la viitorul şi la prezentul oraşului.
De 16 ani, Capitala are ori primari tembeli, ori nepricepuţi, ori cu gândul în altă parte, care n-au reuşit niciodată să acopere prin cele mai mici fapte încrederea celor care i-au propulsat în scaune. Au plecat, de regulă, aşa cum au venit, poate doar cu buzunarele mai pline, lăsând în urmă dezastrul lipsei de perspectivă. În acest moment, se petrece cel mai grav lucru din istoria sa: Bucureştiul se sufocă văzând cu ochii sub presiunea unei circulaţii rutiere tot mai anevoioase. Ai nevoie de ore pentru a parcurge un kilometru şi, în curând, ne vom trezi cu un oraş impracticabil, în situaţie de criză profundă. Nimeni nu dă semne că ar avea de gând să facă ceva, să vină cu vreo idee măcar. Edilul-şef visează cai verzi pe pereţi - curse de formula unu în jurul Parlamentului - şi pare aproape indiferent la ideea că prima ninsoare ne va transforma într-un oraş de pietoni. Executivului, care vieţuieşte tot aici, Parlamentului, aşijderea, par să nu le pese nici lor că din ce în ce mai greu poliţia le poate deschide drum prin infernul motorizat. Părem cu toţii hipnotizaţi de o situaţie fără ieşire şi abia când vine unul ca dl Scheele şi ne trage de mânecă părem a ne dezmetici. Doar pentru moment, însă.