Când am aflat cã la congresul PSDR-ului au fost prezenþi circa 1 000 de delegaþi, mi-am adus aminte de gluma în care se spunea cã membrii acestui partid încap într-o Dacie ºi m-am gândit cã la reuniunea în cauzã participã toþi pesederiºtii, împreunã cu familiile, prietenii ºi vecinii.
Lãsând gluma la o parte, cred cã acest congres constituie o piatrã de hotar în politica româneascã: este pentru prima datã când conducerea unui partid recunoaºte cã a fost slabã, cã n-a fãcut mai nimic ºi, prin domnul Cunescu, hotãrãºte ca se retragã pentru a lãsa locul altora mai buni! Nu mi-ar fi trecut prin cap cã aºa ceva e posibil, dar iatã cã domnul Cunescu, mult ironizatul, are ora sa astralã ºi isi culege laurii tocmai prin aceastã recunoaºtere. În sinceritatea sa de-a dreptul naivã, domnul Cunescu a crezut cã gestul sãu poate constitui un exemplu pe care alþi lideri, depãºiþi de timp ºi probleme, se vor grãbi sã-1urmeze.
Meritele domnului Cunescu sunt cu atât mai mari cu cât am sentimentul cã va rãmâne unic în aceastã galerie a gesturilor autentice. Cine sã-1 urmeze? Domnii Diaconescu ºi Quintus? Nici morþi! Dânºii, acum, îºi pun alte probleme: ce vor face cu PSDR-ul? Îl vor primi înapoi în Convenþie? Domnul Diaconescu zice cã nu, cã n-are performanþe. Dar când s-a fãcut Convenþia avea? Sau atunci era bun pentru imaginea unei Opoziþii unite cu rezonanþã istoricã.
Este foarte probabil cã atâta timp cât va mai fiinþa de sine-stãtãtor, PSDR-ul nu va face gaurã-n cer ºi-n sondaje. Acest partid este ca o fatã sãracã ce n-a moºtenit de la iluºtrii sãi predecesori decât un blazon pe care va încerca sã-1 ofere peþitorului care va da mai mult. Iar la orizont se zãresc câþiva bãieþi din popor, cu buzunarele burduºite, care doresc sã participe la Balul Debutantelor.