Remember 2003 "Din când în când, preºedintele Iliescu îºi puncteazã volutele obiºnuite ale explicaþiilor cu comentarii seci, care nu mai comportã vreo altã desluºire. Aºa s-a întâmplat dupã primele convorbiri, tete-a-tete, când premierul mersese la Cotroceni hotãrât sã-l convingã pe ºeful statului sã accepte ideea alegerilor anticipate. Cu o primã reacþie, emoþionalã, dl Nãstase a declarat, cu nãduf, cã, în loc de remaniere parþialã, va propune demisia întregului Executiv. A fãcut-o într-un cerc restrâns, participanþii din media dând apoi fuga, dupã un obicei devenit tradiþie, la Cotroceni sã-l întrebe pe preºedinte ce pãrere are despre chestia asta. Atunci, dl Iliescu a declarat sec ºi sugestiv: 'Îl priveºte!' A fost, pentru premier, un semnal cã nu trebuie întinsã mai mult de atât coarda unei relaþii pe care noile poziþii ocupate de tandemul sudat pe parcursul a mai mult de zece ani, au complicat-o într-un mod neaºteptat. A fost un mic, dar necesar, duº rece, care a dat, ulterior, un alt curs colaborãrii dintre cei doi lideri. În primul rând, cred cã se poate vorbi despre o lipsã de bun simþ în cazul acestei propuneri. Este ca ºi cum, unui profesor universitar care iese din activitate, i-ai propune cã, dacã mai vrea sã fie bãgat în seamã sã dea examen de admitere la facultatea al cãrei decan a fost. Sau cam aºa ceva. Mi-e greu sã mi-l închipui pe dl Iliescu, de trei ori preºedinte, cerându-le compatrioþilor sãi sã-i ofere un scaun de senator. Chiar dacã, generoºi, pesediºtii s-au oferit ºi sã-i facã campanie electoralã. Este penibil. Dacã existã, cu adevãrat, dorinþa ca dl Iliescu sa rãmâna activ ºi în zona parlamentarã - ºi acest lucru mi se pare de la sine înþeles - nu ar fi nimic mai simplu decât sã se producã o iniþiativã legislativã prin care foºtii preºedinþi sã aibe asigurat un loc de senator de drept. Instituþia a existat ºi nu vãd de ce nu ar putea fi reintrodusã. Evident cã de acest drept ar trebui sã beneficieze ºi dl Constantinescu, ºi cred cã acest lucru ar fi în beneficiul democraþiei ºi al instituþiei parlamentare. Scena politicã româneascã se aflã în preajma unor schimbãri importante, al cãrui numitor comun este ciclul electoral 2004/2005. Cea mai importantã dintre acestea este pãrãsirea scaunului de preºedinte de cãtre dl Iliescu. Aceastã funcþie pe care opinia publicã continuã sã o considere - în ciuda îngrãdirilor constituþionale - cea mai importantã din stat, este îndeplinitã cu autoritate crescândã în trei mandate cu o pauzã de 4 ani, totalizând un deceniu. La 74 de ani, Iliescu a trecut prin aproape tot ceea ce poate avea un om politic, funcþionând la vârf în douã sisteme diferite, cu autoritatea celei mai calificate personalitãþi pentru stadiul atipic al tranziþiei. Pãrãsind definitiv Cotrocenii, Iliescu are de ales între douã alternative: sã intre direct în istorie, abandonând politica ºi dedicându-se meditaþiei pe temele favorite, sau sã continue - aºa cum a declarat nu odatã - rãmânând activ în ceea ce a devenit adevãrata sa profesie. Cã Iliescu nu se va putea lipsi de politicã, e un aspect. Politica, însã, se va putea, ea lipsi de cel care a reuºit, printre cei foarte puþini, sã înþeleagã ºi sã adopte un viitor care-i contrazice crezurile unei întregi existenþe? |
|
| Accesari:
2369
|
Adauga o opinie