Instalat comod în fotoliul celui de-al doilea mandat, Traian Bãsescu demonstreazã cã nu mai are nici un fel de stres cauzat de poziþia pe care o ocupã.
Dupã patru ani de „gherilã urbanã” cu guvernul Tãriceanu ºi un an de „drôle de guerre” cu aliaþii din primul cabinet Boc, Traian Bãsescu s-ar putea considera eliberat de obligaþia de a cenzura Executivul. Acolo este omul sãu de încredere, Boc, ºi tot acolo sunt piesele de rezistenþã ale structurii de partid, iar programul de guvernare este cel agreat de el.
Traian Bãsescu nu este, însã, nici mulþumit, nici liniºtit. A dovedit-o într-o emisiune de la un post agreat de televiziune, unde a decis sã se refugieze atâta timp cât pe la TVR mai bântuie fantoma lui Sassu, în care a lansat un atac pe cât de neobiºnuit, pe atât de dur la adresa evoluþiilor din partidul pe care l-a pãstorit din 2001 pânã în 2005. La recenta reuniune la vârf a PDL s-au stabilit câteva lucruri care i-au fãcut pãrul vâlvoi preºedintelui: „Este o bolºevizare a partidului! Un pas teribil înapoi!”. La ce se referã rãspunsul? La iniþiativa lui Boc de a face exact ceea ce, cu puþin timp înainte, reproºase liberalilor: alegeri pe liste! Mai precis, Boc ºi-a luat mãsura de siguranþã ca la alegeri sã beneficieze de un corp de vicepreºedinþi agreaþi. „O listã de gaºcã! Preºedintele îºi pune o gãºculiþã sub el!” – rãbufneºte pãrintele spiritual la adresa delfinaºului.
Nu sunt singurele acuze. Bãsescu mai are în vedere ºi modul de comportare în administraþie al partidului, care preferã sã-i schimbe pe competenþii puºi de alþii cu propriii sãi incompetenþi, sau inexistenþa ºomajului „de stat”.
Ce dovedeºte aceastã reacþie? Nimic altceva decât cã preºedintele intrã în opoziþie. Cu propriul sãu partid. Nu e ceva nou. Procedeul a fost brevetat de Ceauºescu. ÃŽn special în ultimii sãi ani, dictatorul se aºeza în postura de critic al erorilor administraþiei ºi de apãrãtor al intereselor poporului. La fel face Bãsescu. ÃŽn imposibilitate vãditã de a cauþiona erorile în serie pe care le face Executivul, pe fondul degradãrii continue a situaþiei marii majoritãþi a populaþiei, nu-i rãmâne altã soluþie decât de a se disocia mãcar pe palierul discursului public de propria sa creaþie. Nu este exclus ca Boc sã devinã, în curând, un Moþoc contemporan, iar capul sãu sã fie oferit mulþimilor nemulþumite, în schimbul unor noi porþii de speranþã. Pânã atunci, preºedintele rãmâne de partea „românilor” care l-au ales. Dar în opoziþie…