Aceste chemãri la consultãri ale partidelor, de cãtre preºedinte, au în ele ceva comic ºi dramatic în acelaºi timp. Pe de altã parte, Traian Bãsescu face o simplã formalitate – ºtiindu-se foarte bine cã nu dã doi bani pe pãrerile altora, dacã nu coincid cu ale sale.
A dat nenumãrate exemple de acest fel care au culminat cu episoadele în care un partid venea la Cotroceni ºi dupã salutul de rigoare i se comunica sec: v-am consultat, la revedere! Pe de cealaltã parte, recentul demers aratã clar cã Puterea se aflã în dificultate: deºi dispune de o majoritate simplã, care îi permite sã ia majoritatea hotãrârilor, nu are cunoºtinþe necesare legilor organice. Pentru asta ar trebui sã negocieze ºi sã ajungã la un relativ consens cu mãcar o parte a Opoziþiei. Or pentru Traian Bãsescu ºi pentru elevul sãu Boc, negocierea e o noþiune neuzualã. ÃŽnghesuit de prevederile acordului cu FMI, pentru care trebuie sã adopte cu grãbire câteva legi esenþiale, preºedintele schimbã macazul ºi reproºeazã Opoziþiei boicotul ºi lipsa de simþ patriotic. Mai cã-þi vine sã-i plângi pe umãr de mila acestui Guvern care face tot ce poate ca sã scoatã þara din crizã, dar care este sabotat sistematic de o Opoziþie inconºtientã ºi iresponsabilã. „Nu sunt bani!”- strigã, disperat, Boc ºi miniºtrii sãi, contând pe acest argument forte pentru justificarea mãsurilor dure ce afecteazã majoritatea populaþiei. Dar unde sunt banii? Ce s-a întâmplat cu ei? Criza a apãrut acum doi ani ºi astãzi, încã, cheltuielile bugetare sunt mai mari decât în 2008 ºi continuã sã creascã. ªi pentru asta e vinovatã Opoziþia? Acelaºi preºedinte, Bãsescu, ne avertizeazã ca pe niºte copii care, rãmaºi singuri acasã, ºi-au fãcut de cap în absenþa lui: se prefigureazã cel puþin un eºec parþial în privinþa Mecanismului de Cooperare ºi Verificare, cel care va ratifica intrarea noastrã în Spaþiul Schengen! Deºi este limpede cã propria sa responsabilitate este majorã: lipsa de sprijin politic internaþional, relaþia tensionatã cu membrii influenþi ai comunitãþii europene, iniþiativele riscante de deschidere a graniþelor pentru cetãþenii din fosta CSI, inclusiv Moldova – în ciuda tuturor avertismentelor – ºi, nu în ultimul rând atitudinea pasivã în problema þigãneascã.
N-am nici o îndoialã cã dacã în Martie vom fi amânaþi – cum se prefigureazã deja – Traian Bãsescu nu va ezita sã arate cu degetul spre aceeaºi Opoziþie, care destabilizeazã þara ºi o împinge în derapaj cu pretenþiile absurde de înlocuire a „hoaþei” Roberta Anastase, ca sã dãm cel mai derizoriu exemplu.