Aceste chemări la consultări ale partidelor, de către președinte, au în ele ceva comic și dramatic în același timp. Pe de altă parte, Traian Băsescu face o simplă formalitate – știindu-se foarte bine că nu dă doi bani pe părerile altora, dacă nu coincid cu ale sale.
A dat nenumărate exemple de acest fel care au culminat cu episoadele în care un partid venea la Cotroceni și după salutul de rigoare i se comunica sec: v-am consultat, la revedere! Pe de cealaltă parte, recentul demers arată clar că Puterea se află în dificultate: deși dispune de o majoritate simplă, care îi permite să ia majoritatea hotărârilor, nu are cunoștințe necesare legilor organice. Pentru asta ar trebui să negocieze și să ajungă la un relativ consens cu măcar o parte a Opoziției. Or pentru Traian Băsescu și pentru elevul său Boc, negocierea e o noțiune neuzuală. Înghesuit de prevederile acordului cu FMI, pentru care trebuie să adopte cu grăbire câteva legi esențiale, președintele schimbă macazul și reproșează Opoziției boicotul și lipsa de simț patriotic. Mai că-ți vine să-i plângi pe umăr de mila acestui Guvern care face tot ce poate ca să scoată țara din criză, dar care este sabotat sistematic de o Opoziție inconștientă și iresponsabilă. „Nu sunt bani!”- strigă, disperat, Boc și miniștrii săi, contând pe acest argument forte pentru justificarea măsurilor dure ce afectează majoritatea populației. Dar unde sunt banii? Ce s-a întâmplat cu ei? Criza a apărut acum doi ani și astăzi, încă, cheltuielile bugetare sunt mai mari decât în 2008 și continuă să crească. Și pentru asta e vinovată Opoziția? Același președinte, Băsescu, ne avertizează ca pe niște copii care, rămași singuri acasă, și-au făcut de cap în absența lui: se prefigurează cel puțin un eșec parțial în privința Mecanismului de Cooperare și Verificare, cel care va ratifica intrarea noastră în Spațiul Schengen! Deși este limpede că propria sa responsabilitate este majoră: lipsa de sprijin politic internațional, relația tensionată cu membrii influenți ai comunității europene, inițiativele riscante de deschidere a granițelor pentru cetățenii din fosta CSI, inclusiv Moldova – în ciuda tuturor avertismentelor – și, nu în ultimul rând atitudinea pasivă în problema țigănească.
N-am nici o îndoială că dacă în Martie vom fi amânați – cum se prefigurează deja – Traian Băsescu nu va ezita să arate cu degetul spre aceeași Opoziție, care destabilizează țara și o împinge în derapaj cu pretențiile absurde de înlocuire a „hoaței” Roberta Anastase, ca să dăm cel mai derizoriu exemplu.