Procurorul de caz – cel revoltat că i s-a luat dosarul la care a muncit de i-au sărit ochii din cap - vorbea presei despre cazul „Bercea Mondialu’ ”, nu despre inculpatul Anghel, cum ar fi fost normal să-l numească pe individ, din datele de stare civilă cu care operează. Dar asta e altă poveste.

Ca să fiu sincer, nu cred povestea cu sutele de mii de euro daţi lui Mircea Băsescu, ca să-l scape de puşcărie. Pentru că este evident faptul că, cu mediatizarea asta excesivă, Mircea Băsescu n-ar putea să facă nimic, chiar dacă ar vrea, cu riscul de a fi trimis chiar el la pârnaie, de propriul frate (mama a scăpat de o asemenea eventualitate).

Cred, mai degrabă, că e o diversiune menită să descrediteze relaţia prin hiperbolizare. Mai cred însă că dl Anghel a încercat să găsească o portiţă prin intermediul unei medic dispus să rişte proporţional cu suma încasată, cu avantajul de a putea demonstra oricând că  pacientul său suferă de claustrofobie, aceasta fiind o maladie extrem de răspândită printre candidaţii la regimul penitenciar.

Ceea ce este cu totul excepţional în acest caz nu este talentul lui Anghel de a călca legea, ci modul cu totul remarcabil în care a reuşit până acum să nu fie tras la răspundere. Cele peste 100 de dosare în care figurează cu acuzaţii dintre cele mai grave pot constitui  un record demn de Guiness Book: nici Al Capone nu a scăpat de atâtea ori de îmbrăţişarea dură a legii! Cum a fost posibil, totuşi, că în nici unul din cele peste 100 de dosare, procurorii şi judecătorii să nu găsească chichiţa cu care să-l agaţe? Este Bercea un as al subterfugiilor juridice, ca Vântu sau ca Patriciu? A avut în soldă un regiment de avocaţi care să întoarcă pe dos Codul de Procedură, căutând viciile inerente modului de lucru al Parchetului?

Nicidecum. Bercea – pardon, Anghel - a uzat, pe lângă un program masiv de mituire a poliţiştilor, procurorilor şi judecătorilor, de o campanie agresivă de marketing personal: el era omul căruia Stolojan i-a botezat copiii, Băsescu i-a dansat nevasta, fratele Mircea l-a năşit – ca să pomenim doar vârfurile din lista sa de relaţii. Cum să te atingi de un asemenea personaj? De ce să rişti să păţeşti cine ştie ce? Decât să-l combaţi pe unul ca ăsta, nu e mai profitabil să-i intri în graţii şi să-l ajuţi?

Aşa că să nu ne mai mirăm de ce-au înflorit în România clanurile mafiote. Au prosperat datorită atenţiei şi grijii autorităţilor care ar fi trebuit să-i stârpească...