Într-o sâmbãtã trecutã, dl Toader Paleologu, ministrul acela al Culturii care vine cu bicicleta la serviciu, a fost la Cetatea Neamþului, redatã în funcþiune dupã doi ani de reabilitare a ruinelor, unde a þinut o cuvântare din care redãm un pasaj:

„E o activitate minunatĂŁ sĂŁ tai panglici. Îmi place grozav sĂŁ tai panglici. MĂŁ pricep foarte bine la tĂŁiat panglici. Am o mare pasiune pentru panglici. Pentru cĂŁ tĂŁiatul panglicii este simbolul unei munci fĂŁcute de alĂžii, ĂŽnainte”...

Din cauza unei defecĂžiuni tehnice, ĂŽnregistrarea fĂŁcutĂŁ la Cetatea NeamĂžului nu a mai putut fi transcrisĂŁ. Îmi rezerv dreptul ca, ĂŽncercând sĂŁ intru ĂŽn pielea – Âşi ĂŽn gândurile – dlui ministru, sĂŁ continui discursul ĂŽn spiritul distinsului orator:

„ÎncĂŁ de mic copil ĂŽmi plĂŁcea sĂŁ tai panglici. Când am ĂŽmplinit 5 ani mama mi-a fĂŁcut cadou niÂşte panglici, iar tata o foarfecĂŁ. MĂŁ pasiona sĂŁ tai panglici. LĂŁsam totul la o parte ca sĂŁ tai panglici. Profesorii, la ÂşcoalĂŁ, mĂŁ prindeau tĂŁind panglici pe sub bancĂŁ Âşi mĂŁ pedepseau confiscându-mi foarfeca. FĂŁceam ĂŽnsĂŁ rapid rost de alta Âşi tĂŁiam ĂŽntr-una panglici. În adolescenÞã, când mĂŁ ĂŽntâlneam cu fetele, le fĂŁceam cadou panglici pe care tot eu le tĂŁiam. Le ĂŽncingeam cu panglici Âşi le eliberam, tot eu, tĂŁindu-le. Tati, când poza pentru studenĂžii de la arte, ĂŽi ĂŽnfĂŁÂşuram o panglicĂŁ ĂŽn jurul torsului Âşi când o tĂŁiam, puteau sĂŁ ĂŽnceapĂŁ sĂŁ lucreze. Cel mai mult ĂŽmi plĂŁceau panglicile portocalii. Le preferam celor roÂşii, ba chiar Âşi celor albastre. AÂşa am ajuns ĂŽn politicĂŁ, unde am ridicat aceastĂŁ preocupare pe cele mai ĂŽnalte culmi. Când merg la minister, dimineaĂža, secretarul meu ĂŽmi fixeazĂŁ la uºã o panglicĂŁ, pe care o tai ca sĂŁ pot intra ĂŽn birou. De când sunt ministru tai panglici ca obligaĂžie de servici. Asta ĂŽmi mai micÂşoreazĂŁ plĂŁcerea. Continui ĂŽnsĂŁ sĂŁ tai panglici. Chiar dacĂŁ lungimea acestora este din ce ĂŽn ce mai micĂŁ: fondurile alocate ministerului ĂŽn acest scop s-au redus considerabil. MĂŁcar cu foarfeca stau bine, pentru cĂŁ e a mea, de acasĂŁ. Uneori mi se reproÂşeazĂŁ cĂŁ folosesc foarfeca privatĂŁ ĂŽn interes de serviciu, dar nu bag ĂŽn seamĂŁ. În fond, ce pleaÂşcĂŁ mai mare ca asta, sĂŁ ajungi sĂŁ faci ĂŽn viaÞã doar ce-Ăži place? SĂŁ tai panglici, cât e ziulica de lungĂŁ? ÂŞi nu aÂşa, mecanic. Pentru cĂŁ panglica e un simbol. Ce tai eu nu e simplĂŁ ĂžesĂŁturĂŁ de mĂŁtase, viu coloratĂŁ. Este simbolul, cum spuneam, al unei munci fĂŁcute de alĂžii, mai ĂŽnainte. Dar care n-au timp de tĂŁiat panglici. ÂŞi dacĂŁ cineva tot trebuie sĂŁ facĂŁ lucrul ĂŁsta, de ce sĂŁ nu fiu eu acela? O persoanĂŁ cu ĂŽnaltĂŁ calificare Âşi cu dedicare totalĂŁ. Când ĂŽmi voi scrie memoriile – deja s-au adunat o grĂŁmadĂŁ „tĂŁieri de panglici” – voi da un titlul sugestiv: „Paleologu – o viaÞã dedicatĂŁ tĂŁierii panglicilor!”