Pur şi simplu emoţionant respectul - ca să nu spun evlavia - cu care preşedintele Băsescu a vorbit marţi naţiunii despre Constituţie şi despre procedurile ei. Am avut sentimentul desprinderii din ramă a portretului preşedintelui constituţional ideal şi coborârea sa în mijlocul poporului care a a votat-o şi care l-a votat. Nimic din nonşalanţa şi din jemanfişismul cu care ne obişnuise până acum preşedintele-jucător, cel hotărât să forţeze limitele regulamentului până acolo unde are nevoie să-şi creeze cadrul favorabil uunei evoluţii eficiente, prin care să-şi transpună în fapte făgăduielile electorale.
După ce zile în şir a fost ţintuită la stâlpul infamiei, scuipată şi batjocorită pentru îndrăzneala de a frânge nobilele idealului ale Reformei pe care guvernul Tăriceanu le împachetase atât de elegant, cu fundă oranj, în coletul aruncat peste gardul său, Curtea Constituţională a apărut a fi repusă în toate drepturile sale la Cotroceni. Aşezaţi în jiţurile de protocol, ''dinozaurii iliescieni'' şi ''soţii criptocomunişti ai soţiilor din justiţie'' au avut surpriza de a primi din partea preşedintelui asigurarea deplinei consideraţiuni şi hotărârea nestrămutată a acestuia de a le respecta deciziile - chiar dacă acestea, întâmplător sau nu, mai mutilează pe ici pe colo , prin părţile esenţiale, delicata construcţie a doamnei Macovei.
Ce să se fi întâmplat oare - se vor fi mirat magistraţii care, mai degrabă se aşteptau să fie încuiaţi într-unul dintre saloane şi să li se dea foc precum se proceda în timpul regimului Ţepeş. Aceleaşi lucruri se vor fi întrebat şi ceilalţi participanţi la acţiunea de la Cotroceni, care se aşteptau şi ei la orice altceva decât la îndemnul de a respecta Constituţia şi, prin reflex, Curtea Constituţională.
După umila mea părere, cred că s-a întâmplat ceva de genul poveştii cu ucenicul vrăjitor. Ştiţi dvs, acela care a scos dopurile la sticle şi n-a mai reuşit să stăpânească procesele chimice declanşate (parcă despre aşa ceva era vorba). Ei bine, ucenicul Traian se joacă de vreo şase luni cu sticlele pe care scrie ''Demisia Guvernului'' şi ''Alegeri Anticipate''. De şase luni ameninţă că va vedea lumea ce se întâmplă dacă el va purcede la scoaterea dopurilor. Iar când acest lucru s-a întâmplat (e greu de crezut varianta cu ''iniţiativa'' tăriceană a demisiei, fără ''consultarea'' băsesciană) a constatat că se află la originea unui proces care riscă să scape de sub control. Că atacurile la adresa Curţii Constituţionale, atent orchestrate prin presa oranj şi prin ''comentatorii cinstiţi'' riscă să se întoarcă împotriva sa şi a planurilor puse la punct, cel puţin prin faptul că acţiunile şi deciziile acestea sunt - atâta timp cât sunt - suverane şi inatacabile! Că - mai ales - o eventuală sesizare asupra neconstituţionalităţii unor acţiuni ale preşedintelui ar putea declnaşa fatalul proces de impeachement, ce s-ar putea solda cu scurtarea unui mandat abia prelungit. Şi că situaţia actuală este atât de complicată, prin intervenţia divinităţii şi a oamenilor - încât alegerile anticipate riscă să devină un bumerang.
Cam asta cred că s-a întâmplat la Cotroceni marţi, când, ştie tot omul că sunt câteva ceasuri rele, dar şi câteva bune. Probabil că unul dintre cele din urmă a fost prins de preşedintele tuturor românilor, dar mai ales al celor oranj în obraji.