Mă uit la televizor şi văd cum apele mătură din calea lor case, vite, oameni. Ca şi anul trecut, ca şi acum doi ani, ca şi cu trei în urmă. Diferit este doar faptul că noul ministru dă interviuri pe toate canalele (de televiziune) cam de pe la faţa locului - sau cât de aproape poate ajunge cu jeep-ul din dotare. Diferit, pentru că pe fostul ministru, Tomescu parcă-l cheama, îl prindeau catastrofele pe la tot felul de congrese internaţionale de unde, bineînţeles, nu era frumos şi elegant să absenteze. Mă uit la televizor şi nu ştiu de ce, îmi vine în minte Orwell şi al său formidabil "1984", în care instituţiile erau denumite cu exact contrariul lor. Şi mi se pare evident, mai mult decât evident faptul că ministerul pe care-l păstoreşte dl Aurel Constantin Ilie este mai puţin unul al Apelor şi Protecţiei Mediului, cât unul al Inundaţiilor şi al Poluării Mediului, căci asta este ocupaţia ministrului: să viziteze locurile unde se produc inundaţii, sau pe cele unde mor peştii de scârba chimicalelor. Mă uit la televizor şi citesc ziarele şi văd cum scapă borfaşii de la bulău pe motiv că nu pot suporta (şi nici suferi) detenţia, şi nu pot să nu mă gândesc că numele adevărat este al Injustiţiei şi al Şpăgii. Ascult necazurile oamenilor cărora nu le mai ajunge pensia nici pentru plata întreţinerii şi pe ale şomerilor fără speranţă şi mă gandesc că mult mai potrivit ar fi ca ministerul lor să se cheme al Sărăciei şi al Indiferenţei. Frate bun cu ministerul Bolilor şi al Morţii cu Zile. Văr cu ministerul Analfabetismului şi al Lipsei de Educaţie. Cât despre ministere precum cel al Dezarmării şi Dezechipării, sau al Dezindistrualizării Forţate, sau cel al Evaziunii Fiscale şi al Economiei Subterane, ce să mai vorbim... Pâna una-alta, trăimîplin univers orwellian, aspirând să ne integrăm într-o Europă care nu l-a înţeles niciodată cu adevărat pe marele romancier.