ÃŽnainte de revoluþie, un nume ca acesta ºi o poreclã asumatã cu strângere de inimã puteau fi piedici esenþiale în calea construirii unei cariere. Nu doar numele, ci ºi niºte ‘bube’ la dosar l-au împiedicat sã treacã peste una dintre condiþiile esenþiale: sã devinã membru de partid. A fãcut diligenþe, i s-a promis, dar lucrurile se poticneau sistematic. O razã de speranþã se ivise chiar în ultima parte a lui ’89 când se mai fãcuse loc la categoria ‘intelectuali’. Numai cã a venit Revoluþia ºi, deodatã, s-a trezit în vârtejul ei. A nimerit, întâmplãtor, în primul val care a intrat în CC ºi în timp ce alþii cãutau sã punã mâna pe ceva obiecte de valoare aparþinând nomenclaturii, el s-a mulþumit cu o stenogramã. Cea a celebrei ºedinþe din CPEX, din 17 decembrie. A ºtiut sã o negocieze ºi aceasta l-a propulsat, uluitor, din poziþia sa de agent de turism la ITHR, în aceea de ministru adjunct al Turismului, în guvernul provizoriu. N-a stat prea mult acolo, a înþeles cã bate un vânt prea rece la vârf ºi s-a mulþumit sã-i ia locul celui care-i fusese director ºi îl asuprise barându-i drumul spre mult dorita calitate, acum uitatã ºi repudiatã.
De aici înainte, biografia ‘Mareºalului’ – poreclã acum asumatã chiar cu mândrie – a intrat în linie dreaptã. A mai lucrat ceva cu statul român, pe care l-a reprezentat în Israel, dupã care a plecat, pe propriile-i picioare, sã-ºi facã o afacere din domeniul pe care-l cunoºtea foarte bine. Aºa s-a nãscut Agenþia ‘Marshal’, iar Ion Antonescu a devenit unul dintre jucãtorii importanþi în industria agrementului.
N-a fost scutit de voiaje politice. ÃŽn 2000 a intrat în Guvernul Nãstase, ca adjunct la Culturã. Ce-are cultura cu ‘prefectura’ – s-au întrebat mulþi. A avut. O relaþie specialã între omul Ion Antonescu ºi valorile uriaºe ale scenei româneºti, împinse de progres la periferia atenþiei publicului ºi interesului autoritãþilor. A fãcut multe pentru ei. Le-a redat marilor noºtri actori ceva din demnitatea irositã prin viroagele tranziþiei. N-a fost un aparatchik, ci mai degrabã un mentor. ªi un Mecena - situaþie absolut ineditã pentru un om cãruia i-a mers buhul cã ar avea ‘arici în buzunare’.
Zilele trecute Ion Antonescu ºi-a deschis propriul hotel. Unul vechi, modernizat aºa cum scrie la carte. Cu spaþii generoase ºi amenajãri încãrcate de gust. Ei bine, contrar obiceiului, când astfel de evenimente sunt ‘înobilate’ de prezenþa unor politicieni faimoºi pentru înjurãturile care ºi le trag în direct sau ale unor moguli care-ºi expun ultimele achiziþii feminine, Ion Antonescu a preferat sã inaugureze hotelul în prezenþa marilor actori români. Au fost aproape toþi cei care au un loc de drept în antologia artei interpretative. A fost o paradã de vedete autentice, de glorii ale unei epoci cu adevãrat de aur, cu care spectatorul român probabil cã nu se va mai întâlni vreodatã. Prin prezenþa lor, ei au dat o semnificaþie deosebitã unui eveniment care, altminteri ar fi fost unul ca oricare altul…
|
| Accesari:
2828
|
Adauga o opinie