Nu pot sã recurg decât la tânguiosul titlu al emisiunii lui Mircea Toma în faþa spectacolului stupefiant pe care-l oferã presa devenitã ea însãºi subiect de presã într-o manierã în care confraþii de pe alte meleaguri ar putea rãmâne muþi de uimire.Cu orgoliile sale de navã amiral a presei româneºti, rãmase de pe vremea în care tirajul sãu umilea concurenþa (dar asta se întâmpla prin '93-'94); 'Evenimentul zilei' îºi scrie propria sa telenovelã, în stradã. ªi o scrie într-un mod confuz ºi trist. Protestând vehement faþã de însãºi ideea de economie de piaþã, ai cãrei apostoli jurnaliºtii sãi s-au considerat a fi fãrã prea multã justificare. Ce se întâmplã - sau s-a întâmplat - în fond la Evenimentul Zilei?Dupã 'revoluþia' gazetãreascã din '92 a lui Cristoiu a reuºit sã penetreze piaþa lecturii autohtone cu un tabloid a la roumaine, în care coabitau celebra gãinã cu pui vii ºi comentariile politice vitriolante ale fondatorului. Evenimentul a cunoscut impresionante suiºuri ºi coborâºuri de tiraj, odatã cu influenþa exercitatã asupra cititorilor sãi. În '97 s-a produs primul 'puci', care l-a înlãturat - cu sprijin de la Cotroceni - pe Cristoiu de la conducerea ziarului, pentru cã acesta devenise incomod ºi pentru noua putere. Atunci el n-a scris comentarii demascatoare la adresa lui Cârciog , n-a fãcut conferinþe de presã ºi nici n-a protestat în faþa ambasadei Rusiei. ªi-a luat cãrþile în traistã ºi a plecat spre alte orizonturi, înþelegând cu amãrãciunea de rigoare - care sunt regulile pieþei. Adicã exact lucrul pe care nu l-au înþeles cei din echipa de acum. Conferinþele lor de presã ºi demonstraþiile din faþa ambasadei Elveþiei (va interveni, oare, guvernul elveþian?) sau a delegaþiei Comisiei Europene (ce pãrere are Barroso despre ce se îmtâmplã la Bucureºti?) ar putea fi cel puþin comice dacã n-ar fi penibile. Pentru cã a acuza grupul elveþian de legãturi oculte cu Puterea(culmea, cu una care tocmai a cãzut) denotã o necunoaºtere flagrantã a mecanismelor manageriale ale unuia dintre cele mai puternice trusturi de presã din Europa. Ringier schimbã oameni ºi la Zurich, dar aceºtia nu ies în stradã ºi nu reclamã la cancelaria federalã aceste decizii. Pentru cã acolo existã o solidã culturã a afacerilor. Ceea ce la noi, lipseºte dupã 15 ani de buchisealã ºi de tânjealã. Presa este o afacere ca oricare alta. Are o expunere mai amplã, dar mecanismele ei sunt aceleaºi. Nerecunoaºterea lor nu face decât sã marcheze o puternicã nostalgie dupã formulele totalitare, în care deciziile se luau de la secþia de presã a CC-ului, care-i ºi putea urechea pe cei care se opuneau liniei partidului. Relaþia dintre politica redacþionalã ºi cea comercialã este una delicatã, cu numeroase întrepãtrunderi ºi nu puþine contradicþii. A încerca sã le pui în parametrii unor aºa zise criterii democratice este cel puþin o naivitate. O naivitate, din pãcate, realã. PS: Stupefiant ºi apelul CRP care cere patronatului sã aplice o anumitã linie redacþionalã. Sunt curios cum ar lua o astfel de recomandare chiar semnatarii apelului, în propria lor ogradã.