Venit la cârma Þãrii pe valul schimbĂŁrii, Emil Constantinescu a constatat, la scurt timp, cĂŁ Ăžara e prea micĂŁ pentru avergura sa. ÂŞi-a lansat turneul Âşi campania pentru titlul de „lider zonal”.

OdatĂŁ mi-a explicat, ĂŽn avionul cu care se ĂŽntorcea dintr-o vizitĂŁ oficialĂŁ cĂŁ aspiraĂžia sa corespunde unei necesitĂŁĂži obiective: liderii marilor puteri nu mai aveau timp de contacte Âşi de relaĂžii individuale  cu Âşefii puzderiei de Þãri apĂŁrute dupĂŁ dezintegrarea Uniunii Sovietice Âşi a FederaĂžiei Iugoslave Âşi doreau un partener de dialog care sĂŁ reprezinte aspiraĂžiile Âşi interesele zonelor respective. ÂŞi cĂŁ, cu toatĂŁ modestia, primise semnale Âşi din America, Âşi din FranĂža, Âşi din Germania cĂŁ se conteazĂŁ pe domnia sa ĂŽn aceastĂŁ privinÞã. Era motivul pentru care lansase programul de vizite ce urma sĂŁ-i valideze acest statut.

Din pĂŁcate, Emil Constantinescu n-a reuÂşit sĂŁ devinĂŁ nici mĂŁcar un lider naĂžional, copleÂşit fiind de tendinĂžele centrifuge dintr-o ConvenĂžie multipolarĂŁ, darmite unul zonal. Nici mĂŁcar zona pe care ar fi urmat sĂŁ o reprezinte nu a putut fi delimitatĂŁ la vremea respectivĂŁ.

Pentru Traian BĂŁsescu lucrurile sunt mai clare. El considerĂŁ cĂŁ nivelul naĂžional a fost depĂŁÂşit de mult de popularitatea Âşi ĂŽncrederea de care se bucurĂŁ, confirmate ĂŽn special de eÂşecul referendumului de demitere a sa. Pentru el, zona de acĂžiune este una familiarĂŁ din timpurile când se afla la cârma unui alt tip de ambarcaĂžiune: Marea NeagrĂŁ. ToatĂŁ strategia sa politicĂŁ se ĂŽnvârte ĂŽn jurul acestui „lac rusesc” pe care ar dori sĂŁ-l transforme ĂŽntr-unul românesc. O bunĂŁ oportunitate a fost consideratĂŁ aceea a conflictului din Caucaz.

Cu toatĂŁ reacĂžia ĂŽntârziatĂŁ a României (preÂşedintele n-a reuÂşit nici mĂŁcar sĂŁ asigure prezenĂža titularilor la CSAT-ul convocat ĂŽn pripĂŁ) preÂşedintele considerĂŁ cĂŁ cĂŁ mai poat culege niscai roade rĂŁmase dupĂŁ trecerea prin zonĂŁ a liderilor europeni Âşi mondiali. AÂşa ĂŽncât a plecat la drum. Conform comunicatului oficial, pe agenda vizitei vor figura „chestiuni care Ăžin de specificul relaĂžiilor bilaterale cu fiecare dintre aceste Þãri” Âşi „dezvoltarea cooperĂŁrii ĂŽn regiunea MĂŁrii Negre”. Evident, criza de regiune rĂŁmâne obiectivul principal al vizitelor. Ce va putea face ĂŽnsĂŁ preÂşedintele nostru ĂŽn aceastĂŁ chestiune? Este notorie „prietenia” sa cu SaakaÂşvili, principalul vinovat de declanÂşarea crizei. O prietenie care care nu-l poate ajuta pe acesta cu nimic atâta timp cât relaĂžia cu Rusia este aproape inexistentĂŁ. Iar ce era de negociat s-a negociat deja de cĂŁtre emisari mai calificaĂži. În aceste comdiĂžii vizitele preÂşedintelui român, ĂŽn acest context, sunt nu doar inutile, dar pot produce Âşi ĂŽncurcĂŁturi, dat fiind talentul natural al Âşefului statului de a provoca crize, nu de a le rezolva.