Înainte de a pãrãsi America, în timpul vizitei-fulger la Washington, preºedintele Bãsescu a avut o întâlnire cu reprezentanþi ai comunitãþii româneºti cãrora le-a explicat de ce a fost atât de secretos programul acesteia: "N-am vrut ca vizita sã fie distusã de vorbe ºi de analiºti TV,avem talentul acesta."

Practic, prin aceastã declaraÞie preºedintele n-a fãcut decât sã exporte pe pãmânt american comportamentul În rãzboi cu presa (o parte a ei) de acasã. Chestiunea este de-acum cronicã, pentru cã de aproape ºapte ani Între Cotroceni ºi redutele mogulilor se poartã un rãzboi de uzurã În care fiecare parte atacã ºi este atacatã fãrã ca ceva din geografia conflictului sã se schimbe. Dupã ani buni, de armonie cu jurnalistii, pe care a speculat-o cât a putut când a fost În opoziÞie, rãsfãÞat de aceeaºi presã care-i cautã azi nod În papurã, Traian Bãsescu s-a trezit În faÞa unei realitãÞi dure.

Ca preºedinte, a fost nevoit sã suporte ceea ce, la rândul lor, suportaserã Iliescu ºi Constantinescu: o cenzurã constantã a gesturilor ºi acÞiunilor sale, În calitatea de Învingãtor În bãtãlia electoralã.

La fel ca Iliescu ºi Constantinescu, Bãsescu n-a înþeles care este mecanismul intern al presei: acela de a rezona mai degrabã la erori ºi imperfecþiuni decât la realizãri - pe care le considerã uzuale fiºei postului. De aceea ºi astãzi,lãudarea - în scris sau prin viu grai - a faptelor bune ale guvernanþilor ridicã suspiciuni faþã de obiectivitatea respectului emitent, în timp ce critica exprimã atitudinea fireascã, a unui veritabil "câine de pazã" al democraþiei. În loc sã reacþioneze negativ ºi sã-ºi arate colþii la fiecare atac, cred cã Traian Bãsescu ar trebui sã fie recunoscãtir acestei puteri din umbrã care îl mai fereºte de tentaþia unor gesturi ºi iniþiative neconforme cu statutul sãu.

Desigur,nici excesele presei nu sunt pardonabile. Ele se Înscriu, Însã,În mecanismele exceselor generale, generate fiind la rândul lor de intoleranÞa sau chiar dereaua credinÞã a unora dintre reprezentanÞii autoritãÞilor. La o revedere criticã a parcursului, aceºtia vor putea vedea cu uºurinÞã cã "cenzura" presei este cea care a fãcut ca mulÞi dintre ei sã nu intre În puºcãrie sau sã nu eºueze În afara cadrului democratic.

Logic ºi firesc ar fi sã privim vizita preºedintelui nostru mai puÞin din perspectiva pragmaticã a adepÞilor principiului "Marelui Licurici", ºi mai mult din aceea a efortului României de a ieºi din izolarea la care inconsecvenÞele ºi erorile comise În ultimii ani au Împins-o. Prefer sã vãd În dialogul dintre Obama ºi Bãsescu un subiect de analizã geostrategicã decât unul de bârfã vulgarã. Pentru asta, Însã, preºedintele este cel care trebuie sã facã primul pas.