La summit-ul "sãrãciei" de la Monterrey, în Mexic, preºedintele Bush a pus degetul pe ranã, adevãrata ranã a lumii a treia ºi a "riveranilor": nu mai suntem dispuºi - a spus preºedintele american - sã sponsorizãm corupþia ºi prostul management al guvernelor! Pentru cã acesta este adevãrul: cea mai mare parte a banilor pe care þãrile dezvoltate ºi organismele internaþionale i-au îndreptat cãtre þãrile sãrace, au intrat în buzunarele ºi în conturile unor guvernanþi lipsiþi de scrupule ºi indiferenþi faþã de soarta popoarelor pe care le reprezentau. În linii mari, cam asta este problema. FMI-ul, cãtre care se îndreaptã sistematic reproºurile ºi resentimentele celor care nu primesc cât ºi când aºteaptã, sau nu primesc fãrã garanþii ºi îndeplinirea unor baremuri care, din capul locului, implicã mai puþine posibilitãþi de deturnare sau de furt. Iar chestiunea sãrãciei apare mai puþin ca un dat natural, cât o consecinþã a lipsei de onestitate sau de performanþã a administratorilor. La nevoie putem admite cã o þarã este, în linii mari, o societate comercialã, un SRL care are un consiliu de administraþie - Guvernul, un ºef al consiliului - premierul ºi un numãr de acþionari - populaþia. Dacã preºedintele- director general este bine intenþionat ºi nu acceptã ideea "încãpuºãrii", iar consiliul de administraþie îºi face datoria, atunci probabilitatea ca acþionarii sã primeascã dividente e mare. Dar dacã treaba este prost condusã, prost derulatã, dacã cheltuielile sunt mari ºi nejustificate, dacã se acceptã ideea cã se poate trãi ºi pe datorie, atunci "acþionarii" nu vor avea nici mâncare suficientã, nici cãldurã, nu-ºi vor putea permite sã ducã o viaþã decentã pentru cã trebuie sã care în spinare un aparat administrativ corupt, rãu intenþionat ºi neperformant. Aici este problema, ºi tot aici este cheia rezolvãrii ei. |