Dupã bacalaureat, a venit rândul examenelor pentru suplinitori ca sã demonstreze – dacã mai era nevoie – cât de rãu stãm la capitolul educaþie.
Dintre cei 8500 de candidaþi, aproape jumãtate nu au obþinut note de trecere. Ba, chiar, 39 dintre cei care doreau sã-i înveþe pe copii ceea ce ºtiu ei, au luat nota 1 – de fapt zero! Nu ºtiu ce a fost în capul multora dintre cei care s-au prezentat la acest examen ca la loterie. ªtiu însã cã ei înºiºi sunt rezultatul unui proces care aruncã sistematic, pe piaþã, de douãzeci de ani, contingente de analfabeþi cu diplome.
N-am nostalgia trecutelor vremi, dar sunt convins cã înainte de 89 nu era posibil aºa ceva. Aveam ºi atunci analfabeþi, dar nu ajungeau sã încerce – sau sã reuºeascã – sã predea în ºcoli. Probabil cã mulþi dintre cei care au fãcut acest pas nu au – pe lângã bagajul de cunoºtinþe elementare necesar – nici mãcar acel dram de har care face sã te numeºti dascãl. Au cãutat pur ºi simplu o slujbã ºi, negãsind una de vânzãtor, tinichigiu sau ospãtar, s-au gândit cã, poate, aici le va surâde norocul.
Dacã este un lucru care mã îngrozeºte, acela e cã pânã la ºocul de anul acesta, când examenele de tot felul au fost mai atent monitorizate în încercarea de a stãvili fraudele (copiatul, traficul de subiecte), lucrurile au mers unse ºi pe piaþã s-au vãrsat serii continue de oameni slab pregãtiþi de dascãli slab pregãtiþi, care astãzi ocupã funcþii de rãspundere în administraþie, economie, societate în general. Este o explicaþie pentru situaþia de dezastru general în care ne aflãm. ªi mã mai gândesc cã un astfel de contingent corespunde exact profilului clasei politice conducãtoare, caracterizatã prin inculturã, studii fãcute pe sponci sau târziu, incompetenþã în general.
Asta este, dupã mine, cea mai gravã formã de crizã abãtutã asupra naþiei române ºi contemplatã cu resemnare de cei care au provocat-o.