Confruntarea directã a principalilor candidaþi la cea mai înaltã magistraturã rãmâne show-ul electoral preferat al românilor. Iar asta, mai ales de când peisajul media s-a diversificat în aºa mãsurã încât poate sã permitã o concurenþã realã, nu numai între candidaþi, ci ºi între moderatori sau echipele respectivelor posturi.În 1990 nu a fost cazul unei confruntãri în doi, ea consumându-se în trei, înaintea primului tur, pentru cã de un altul n-a mai fost nevoie. În 1992, din cei 6 candidaþi înscriºi la start, au mers în turul 2 Iliescu ºi Constantinescu, fãrã a se mai întâlni faþã-n faþã la televiziune.Abia scrutinul din 1996 a adus în actualitate aceastã modalitate de a face campanie electoralã. Acelaºi cuplu din '92, calificat în turul 2, s-a întâlnit de nu mai puþin de trei ori: prima emisiune - cea care a ºi înclinat atunci balanþa în favoarea lui Constantinescu, deºi dupã primul tur Iliescu avea un avans confortabil, a fost gãzduitã de Antena 1. Au urmat alte douã, la PRO TV ºi TVR, în urma cãrora liderul Convenþiei Democratice ºi-a adjudecat 'titlul', cu un avans de peste 20 de procente. Anul 2000 avea sã marcheze o sincopã din acest punct de vedere. Dupã un tur de prezentare penibil, realizat de Florin Cãlinescu la PRO TV, la care principalul candidat Iliescu n-a participat, iar ceilalþi au avut replici ursturãtoare la adresa neinspiratului moderator, a urmat black-out-ul din turul 2: datoritã limbajului violent folosit în campanie de neaºteptatul sãu contracandidat, Iliescu a refuzat sã-l întâlneascã, faþã-n faþã, pe Corneliu Vadim Tudor. Anul 2004 aduce o anumitã clarificare a procedeului. Deºi Bãsescu a insistat pânã la saturaþie pe coarda unei întâlniri în doi, încã înainte de primul tur, Nãstase a refuzat, din motive 'etice', considerând procedeul neelegant faþã de ceilalþi zece competitori. Pânã la urmã s-a ajuns la înþelegerea care face posibil dialogul din aceastã searã.Cât de hotãrâtoare vor fi aceste 100 de minute pentru rezultatul de duminicã? E greu de spus. Cert este cã cel care va încerca sã capete un avantaj - probabil, prin orice mijloace - este Bãsescu. Principala grijã a lui Nãstase (ºi a consilierilor sãi) este de a rezista oricãrei tentaþii de a se angaja în stilul de joc al adversarului sãu, forþându-l sã evolueze în propriul sãu registru. Va fi, desigur, mai mult decât o bãtãlie de argumente, una de stiluri.