Întâmplarea a fãcut ca vineri, 4 iulie, sã mã aflu la locul ºi momentul potrivit pentru a trãi o experienþã unicã. Locul a fost sala de Granat a Palatului Kremlin, iar momentul l-a constituit dineul oficial oferit de preºedintele rus, Putin în onoarea omologului sãu român, Iliescu. Acest dineu a marcat o premierã absolutã între evenimentele de acest gen: pentru prima datã printre invitaþi s-au aflat, alãturi de politicieni, oameni de afaceri sau de culturã, ºi ziariºti. Iar acest lucru s-a datorat insistenþelor preºedintelui român care a reuºit sã înfrângã opoziþia protocolului rus, care nu vedea în nici un fel rostul gazetarilor români atâta timp cât cei ruºi nu sunt invitaþi din principiu. Aºa încât împreunã cu alþi cinci colegi de breaslã (Nicolau, ªeuleanu, Cristoiu, Roºca-Stãnescu, Alexandrescu) m-am aflat, în echipament de rigoare (black tie) în Trapeza palatului Kremlin, ornatã cu scene istorice ºi bisericeºti. M-am nimerit la masa nr. 8 alãturi de un domn cam taciturn, despre care am aflat, când am reuºit sã-i citesc cartea de vizitã, cã este chiar atotputernicul preºedinte al industriaºilor ruºi, Arkadi Volski, care n-a putut însã sã converseze cu colegii sãi români de la masã (preºedintele Agenþiei pentru Investiþii Strãine, Marian Sãniuþã, ºi preºedintele CEC, Constantin Teculescu) pentru cã nu vorbeºte decât o limbã strãinã - georgiana. Pe parcursul dineului, la care s-au servit feluri de mâncare tradiþionale ruseºti ºi la care s-a bãut un vin negru, franþuzesc, o orchestrã a interpretat piese reprezentative din repertoriul internaþional, între care s-a distins o interpretare originalã a cunoscutei piese folclorice româneºti 'Pe Mureº ºi pe Târnave'. Aceasta a smuls, evident, ropote de aplauze din partea asistenþei româneºti.

La finalul dineului, sub impresia acestei prestaþii, cei doi preºedinþi s-au îndreptat spre orchestrã, pentru a o felicita. În acel moment, preºedintele Iliescu ºi-a întors privirea spre 'masa nr. 8' lângã care mã aflam, ºi i-a venit o idee: luându-l de braþ pe Putin, s-a apropiat ºi m-a prezentat, ca membru al breslei gazetãreºti române. A fãcut-o, cred, dintr-un impuls polemic faþã de încremenitul protocol rus. Cu naturaleþea care îl caracterizeazã, preºedintele rus mi-a strâns mâna, nici exagerat de bãrbãteºte, nici molatec, privindu-mã în ochi de parcã ar fi încercat sã ghiceascã ce-mi trece prin cap în acea clipã. O privire de karatist, tipicã, prin care se 'smulge' o parte din energia celuilalt. Mie, în acel moment, îmi trecea prin minte un singur lucru: acesta este urmaºul þarilor groaznici ºi al prim-secretarilor discreþionari? Acesta este unul dintre cei mai puternici oameni ai momentului? Bãrbatul acesta slãbuþ, vorbind firesc, ºi purtându-se firesc, de o normalitate deconcertantã?

Vineri dupĂŁ-amiazĂŁ, la Kremlin, am avut un moment sentimentul cĂŁ am dat mâna cu Istoria.