Nominalizarea dlui Frunzãverde de cãtre Partidul Democrat, candidat pentru fotoliul de la Apãrare, pe care se presupune cã-1 va lãsa pânã la urmã liber dl Babiuc, are o logicã ce ar putea sã scape neiniþiaþilor: este o soluþie de camuflaj, pentru o armatã aflatã între vatrã ºi front! Prin chiar numele sãu, dl Frunzãverde oferã posibilitatea estompãrii a ceea ce altfel ar sãri în ochii NATO: proasta dotare, tehnica învechitã, lipsa de pregãtire a cadrelor. De zece ani Armata românã aratã tot mai mult ca tortul pe care-1 evoca într-o parabolã despre clasa mijlocie dl losif Boda: deasupra - câteva bomboane ºi o pojghiþã subþire de ciocolatã pentru musafirii euroatlantici; la mijloc o cremã groasã, fãrã gust ºi lipicioasã, care-þi încleºteazã fãlcile sã nu mai poþi zice nimic; iar la fund, un blat pe care-1 ronþãie de zor cei care se ocupã de „spate" (gen afacerea „Motorola", „Drumul Kentului", Naor ºi altele).
Parcã aud voci contestatare: ce sã caute la Apãrare bãiatul ãsta care nici mãcar turismul n-a reuºit sã-l punã definitiv pe butuci? Dã de unde ideea asta cã trebuie sã colcãie de valori în Dealul Spirii (era sã zic Spiroiului!). Pãi ce, generalul-manivelã (cum l-a botezat un cunoscut pamfletar) era mai breaz? A rezolvat el altceva decât problemele bieþilor negustori libanezi de þigãri, care nu mai aveau unde sã depoziteze baxurile de contrabandã? .Sau când cu prima crizã democraticã, pe vremea lui Ciorbea (the end!), când îl propuseserã liberalii pe Sorin Stãnescu: pãi nu era bun ãsta? Doar plecase cu ºuturi în fund de la Sport ºi Tineret, dupã ce a învins sportul ºi le-a scos peri albi tinerilor? Aºa cã, ce mai tura-vura: pânã când i s-o gãsi loc la Mediu ºi Pãduri (unde va fi chiar în elementul sãu), dl Frunzãverde face o escalã la Apãrare. Unde va desãvârºi ce-a sãvârºit Babiuc. (Nu se ºtie precis ce: unii zic cã cea mai mare realizare a aceluia ar putea fi contractul cu Bell Helicopters, pentru care s-a bãtut ca la Posada cu colegul Berceanu...).