Ceea ce se întâmplă cu pensia unora dintre români este o veritabilă ruşine naţională. O mostră de iresponsabilitate, chiar.

Pensia reprezintă poate cel mai important dintre drepturile omului care a muncit o viaţă întreagă. Dreptul de a spera că zilele pe care le mai are de trăit nu vor fi întunecate de spectrul umilinţei şi neputinţei. A lua omului chiar şi o parte din acest drept reprezintă un abuz incalificabil, pe care în nici un caz nu-l poate scuza nepriceperea statului de a-şi gospodări resursele. Dacă s-a ajuns în situaţia de a nu mai fi bani pentru pensionari, nu este în nici un caz vina acestora. Vina revine exclusiv guvernanţilor, care s-au dovedit ori iresponsabili, ori proşti admistratori. Iar faptul că încearcă acum să dreagă lucrurile pe spinarea celei mai încercate dintre categoriile sociale reprezintă un exemplu de cinism greu de egalat.

A turuit dl Boc până ne-a ameţit despre „pensiile nesimţite” şi despre contributivitate. Nici unul dintre subiecte nu a fost abordat în mod corect. Problema „pensiilor nesimţite” se putea rezolva punctual prin sancţionarea în comun a celor care au plănuit şi pus în practică acest mecanism ilicit. Iar despre contributivitate, acelaşi vorbăreţ domn Boc a uitat să amintească un lucru esenţial: că angajatorul, adică statul, este cel care-şi asumase sarcina contributivităţii pentru acele categorii de angajaţi care-i puneau la dispoziţie nu doar capacitatea lor de a munci, ci chiar viaţa. Pentru că asta e treaba cu militarii, indiferent din ce armă: când este cazul, ei îşi pun viaţa la bătaie şi nu o pun între ore fixe, după program sau gradual. Or iată că acest guvern de tristă amintire îşi face un titlu de glorie din a sancţiona o întreagă categorie de angajaţi, căreia i s-a promis, cu acelaşi impardonabil cinism, că nimeni nu se va atinge de pensiile rezonabile. Ba, chiar ministrul lor, a spus că-şi va da demisia dacă se va întâmpla acest lucru. Or, se dovedeşte acum că totul a fost o perdea de fum, vrăjeală pentru fraierii care mai cred în cuvântul celor aflaţi la putere: ideea de bază a fost ca să se ciupească de la toată lumea câte ceva, sub pretextul lipsei unor documente justificative (documente care s-au aflat mereu în posesia statului!) şi înlocuirea lor cu un criteriu convenabil pentru buget: salariul mediu pe economie.

Iar cea mai mare bătaie de joc la adresa pensionarilor militari o reprezintă faptul că acelaşi guvern a decis că doar militarii care au iniţiat acţiunea în justiţie vor beneficia de păstrarea vechii pensii – într-un context în care decizia instanţei să aibă o valoare egală pentru toţi cei aflaţi în acea situaţie. Cu alte cuvinte, se consfinţeşte un soi de justiţie parţială care dă şana guvernului să mai economisească nişte bani, de tocat prin ministerele specializate in sifonarea fondurilor publice.

Un lider democrat recunoştea nu demult că atacul la pensii a fost cea mai mare greşeală făcută de guvernul Boc. Nu a fost şi este doar mare: este impardonabilă. O veritabilă ruşine naţională.