Domnii Roman şi Berceanu au dat o fugă până la Belgrad ca să discute cu noile autorităţi. Ce? Implicarea României în acţiunile de refacere a Iugoslaviei după bombardamentele NATO de anul trecut. Dacă cineva îşi închipuie că Kostunica şi echipa sa nu au, acum, nici o grijă mai mare decât aceea de a-i da asigurări ministrului nostru de externe că ce-i al nostru e pus deoparte, se înşeala. Noul regim de la Belgrad are probleme infinit mai mari şi priorităţi infinit mai importante decât a da satisfacţie promptă reprezentanţilor ţării al cărei preşedinte declară, fără să i-o ceară nimeni, anul trecut, că bombardarea Iugoslaviei este "legitimă şi necesară". La ideea asta a renunţat până şi NATO, iar de vreo retractare din direcţia Cotrocenilor n-am auzit încă. Ar fi o naivitate saăcredem că Kostunica, un naţionalist cam de acelaşi calibru cu Miloşevici - într-o ţară în care termenul are rezonanţa pe care o avea, poate, pentru noi, atunci când se producea diktatul de la Viena, un "Rambouillei" ceva mai timpuriu - va fi dorit sa mulţumească dlor Roman şi Berceanu pentru "sprijinul" acordat ţării sale în momentele dificile pe care le-a parcurs. Iugoslavia are nevoie acum de banii nemţilor şi ai Comunităţii Eu ropene pentru refacerea suprastructurii şi cei care dau banii vor avea prioritate şi la efectuarea lucrărilor - pentru că în ziua de azi nimeni nu face cadouri, ci se arvunesc interese. De România vor avea nevoie mai încolo, când lucrurile se vor aşeza şi când resentimentele vecinilor noştri se vor mai domoli. Până atunci, vizita la Belgrad rămâne un exerciâiu la fel de inutil şi chiar grotesc ca şi intervenţia televizată a d-lui Roman din seara evenimentelor fierbinţi belgrădene când aceştia se adresa - hodoronc-tronc - armatei şi serviciilor secrete iugoslave cerându-le sa nu tragă în populaţie! De parcă ar fi fost şeful acestora sau vreun soi de mentor secret. Ceea ce s-a dorit, atunci, a fi un apel umanitar, menit să rămâna în istorie, nu va reprezenta altceva decât o contribuţie la o antologie a gafelor şi a penibilului în politică.