Domnii Roman și Berceanu au dat o fugă până la Belgrad ca să discute cu noile autorități. Ce? Implicarea României în acțiunile de refacere a Iugoslaviei după bombardamentele NATO de anul trecut. Dacă cineva își închipuie că Kostunica și echipa sa nu au, acum, nici o grijă mai mare decât aceea de a-i da asigurări ministrului nostru de externe că ce-i al nostru e pus deoparte, se înșeala. Noul regim de la Belgrad are probleme infinit mai mari și priorități infinit mai importante decât a da satisfacție promptă reprezentanților țării al cărei președinte declară, fără să i-o ceară nimeni, anul trecut, că bombardarea Iugoslaviei este "legitimă și necesară". La ideea asta a renunțat până și NATO, iar de vreo retractare din direcția Cotrocenilor n-am auzit încă. Ar fi o naivitate saăcredem că Kostunica, un naționalist cam de același calibru cu Miloșevici - într-o țară în care termenul are rezonanța pe care o avea, poate, pentru noi, atunci când se producea diktatul de la Viena, un "Rambouillei" ceva mai timpuriu - va fi dorit sa mulțumească dlor Roman și Berceanu pentru "sprijinul" acordat țării sale în momentele dificile pe care le-a parcurs. Iugoslavia are nevoie acum de banii nemților și ai Comunității Eu ropene pentru refacerea suprastructurii și cei care dau banii vor avea prioritate și la efectuarea lucrărilor - pentru că în ziua de azi nimeni nu face cadouri, ci se arvunesc interese. De România vor avea nevoie mai încolo, când lucrurile se vor așeza și când resentimentele vecinilor noștri se vor mai domoli. Până atunci, vizita la Belgrad rămâne un exerciâiu la fel de inutil și chiar grotesc ca și intervenția televizată a d-lui Roman din seara evenimentelor fierbinți belgrădene când aceștia se adresa - hodoronc-tronc - armatei și serviciilor secrete iugoslave cerându-le sa nu tragă în populație! De parcă ar fi fost șeful acestora sau vreun soi de mentor secret. Ceea ce s-a dorit, atunci, a fi un apel umanitar, menit să rămâna în istorie, nu va reprezenta altceva decât o contribuție la o antologie a gafelor și a penibilului în politică. |