Domnii Roman ºi Berceanu au dat o fugã pânã la Belgrad ca sã discute cu noile autoritãþi. Ce? Implicarea României în acþiunile de refacere a Iugoslaviei dupã bombardamentele NATO de anul trecut. Dacã cineva îºi închipuie cã Kostunica ºi echipa sa nu au, acum, nici o grijã mai mare decât aceea de a-i da asigurãri ministrului nostru de externe cã ce-i al nostru e pus deoparte, se înºeala. Noul regim de la Belgrad are probleme infinit mai mari ºi prioritãþi infinit mai importante decât a da satisfacþie promptã reprezentanþilor þãrii al cãrei preºedinte declarã, fãrã sã i-o cearã nimeni, anul trecut, cã bombardarea Iugoslaviei este "legitimã ºi necesarã". La ideea asta a renunþat pânã ºi NATO, iar de vreo retractare din direcþia Cotrocenilor n-am auzit încã. Ar fi o naivitate saãcredem cã Kostunica, un naþionalist cam de acelaºi calibru cu Miloºevici - într-o þarã în care termenul are rezonanþa pe care o avea, poate, pentru noi, atunci când se producea diktatul de la Viena, un "Rambouillei" ceva mai timpuriu - va fi dorit sa mulþumeascã dlor Roman ºi Berceanu pentru "sprijinul" acordat þãrii sale în momentele dificile pe care le-a parcurs. Iugoslavia are nevoie acum de banii nemþilor ºi ai Comunitãþii Eu ropene pentru refacerea suprastructurii ºi cei care dau banii vor avea prioritate ºi la efectuarea lucrãrilor - pentru cã în ziua de azi nimeni nu face cadouri, ci se arvunesc interese. De România vor avea nevoie mai încolo, când lucrurile se vor aºeza ºi când resentimentele vecinilor noºtri se vor mai domoli. Pânã atunci, vizita la Belgrad rãmâne un exerciâiu la fel de inutil ºi chiar grotesc ca ºi intervenþia televizatã a d-lui Roman din seara evenimentelor fierbinþi belgrãdene când aceºtia se adresa - hodoronc-tronc - armatei ºi serviciilor secrete iugoslave cerându-le sa nu tragã în populaþie! De parcã ar fi fost ºeful acestora sau vreun soi de mentor secret. Ceea ce s-a dorit, atunci, a fi un apel umanitar, menit sã rãmâna în istorie, nu va reprezenta altceva decât o contribuþie la o antologie a gafelor ºi a penibilului în politicã. |