Cele câteva zile în care m-am aflat pe meleagurile lumii noi mi-au evocat câteva paralelisme interesante între America ºi România, exact pe zona de preocupare a manifestãrii la care am fost prezent: turismul. Pentru cei care s-au obiºnuit cu ideea cã în orice parte a lumii te-ai duce, este imposibil sã nu dai de niºte americani, este poate surprinzãtor sã afle cã Statele Unite sunt un mai important primitor de turiºti strãini decât furnizor de vizitatori ai altor meleaguri. Numãrul mare de intrãri - peste 50 milioane în acest an - depãºeºte sensibil pe acela al ieºirilor. Explicaþia este simplã ºi constã în faptul cã America ºi-a dezvoltat cea mai solidã, serioasã ºi diversificatã industrie de profil, având totodatã capacitatea de a oferi o diversitate de destinaþii pe care nici o altã þarã nu o poate egala. De la peisajul tropical al Floridei, pânã la crestele veºnic albe ale Alaskãi, America este ea însãºi o lume. Mai mult, America este, în primul rând preocupatã de a-ºi miºca populaþia în interior, pentru cã orice deplasare înseamnã stimularea transporturilor, a cazãrilor, a alimentaþiei ºi a divertismentului. Numãrul americanilor care se miºcã în interior este estimat la de douã pânã la trei ori faþã de cel al vizitatorilor externi ºi este cel care asigurã stabilitatea funcþionãrii sistemului. În 2001, a avut loc un eveniment dramatic ale cãrui consecinþe s-au fãcut simþite în primul rând în planul turismului: atacurile teroriste. Ele au reuºit sã prãbuºeascã, pur ºi simplu turismul internaþional. Intrãrile au scãzut dramatic ºi, cu toate eforturile depuse se estimeazã cã abia prin 2008 se va putea atinge din nou nivelul din 2000. Este o situaþie care îngrijoreazã pe toatã lumea. Industria a înregistrat pierderi. Sute de mii de oameni ºi-au pierdut locurile de muncã. Numeroase afaceri au falimentat. În faþa acestei situaþii americanii au strâns rândurile, încercând sã impulsioneze revenirea. Anual, târgul de turism, intitulat sugestiv POW WOW, dupã o expresie a indienilor piei-roºii, care înseamnã 'tratative', aduce faþã în faþã pe vânzãtorii americani de servicii turistice ºi pe operatorii internaþionali. Aceºtia pun bazele urmãtoarelor 12-24 de luni, angajând creºterea traficului ºi a ofertelor. Oficialii TIA - un fel de patronat al marilor companii din domeniu - reclamã insuficienta preocupare a guvernului faþã de o industrie care, în viitorul apropiat, va trebui sã devinã una dintre cele mai puternice ºi propice formule active de parteneriat public-privat. ªi rezultatele sunt deja vizibile. Am fãcut aceastã lungã introducere, pentru cã mi se pare cã între cele douã þãri existã, din acest punct de vedere, o serie de asemãnãri. Pentru România, Revoluþia a fost un fel de '11 septembrie'. A prãbuºit ºi ceea ce mai era ºi, de bine de rãu, funcþiona. Celebrul 'pariu' al lui Petre Roman, cel cu turismul ºi agricultura, s-a dovedit o simplã figurã de stil în condiþiile în care þara era lipsitã de infrastructurã, de o industrie alimentarã decentã ºi aproape în totalitate de divertisment ºi agrement. Turismul românesc a rãmas, dupã 16 ani, cam în aceeaºi stare, guvernul român - ca ºi cel american - manifestând acelaºi dezinteres. Numai cã industria noastrã singurã nu e în stare de mare lucru. Atâta timp cât, cu chiu cu vai, adunã doar vreun milion de turiºti statistici anual, ea nu poate însemna nimic pe o piaþã în care se bat 'marii rechini'. Imaginaþi-vã, cã doar oraºul-gazdã al POW WOW 2006 adunã într-un an de aproape patru ori mai mulþi turiºti decât România ºi veþi avea o imagine mai limpede despre unde ne aflãm ºi ce drum avem de parcurs.